Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 9-Intalnire cu probleme

-Rebecca, am ajuns! Poti sa deschizi ochii, spuse David, in timp ce parca masina in fata resedintei Malvinei.

-Urasc sa ma trezesc dimineata! Nu puteam sa punem intalnirea asta mai tarziu? intreba Rebecca, vaicarindu-se.

-Iubito, imediat ce este aleasa locatia, ne va fi mai usor. Asta daca nu cumva te-ai razgandit!

-Cum poti sa crezi asa ceva? M-as casatori cu tine si maine! Uiti ca tu esti cel care a stabilit data nuntii, care vrea ca totul sa fie ca la carte si care a insistat sa angajam o firma de evenimente? Daca era dupa mine, ne-am fi casatorit intr-o saptamana, fara mare tam tam sau am fi continuat sa traim asa, ca si pana acum, spuse Rebecca, bosumflandu-se.

-Rebecca! Stii ca tot ce fac, fac pentru tine. Imi doresc sa ai parte de nunta pe care ai visat-o, exceptand partea aia cu basmul. Vreau o nunta mare, unde sa ne invitam toti prietenii si toate rudele si unde eu sa ma pot mandri cu aleasa mea, e ceva rau in asta?

Rebecca chicoti usor si multumita de raspuns cobora lenes din masina. Se agata cu ambele maini de bratul lui David si intra in agentie. Aici ii intampina Lola, zambitoare si vesela ca de obicei, care ii conduse spre biroul Malvinei.

David isi trase mana din stransoarea Rebeccai, in momentul in care zari buchetul de flori pe biroul Malvinei. O emotie de nedescris ii cuprinse gandurile. Ea isi pusese florile in locul unde isi petrecea cel mai mult timp. Asta insemna oare ca ii placeau si ca era incantata de atentia primita? se intreba el. Nu apuca sa-si raspunda, pentru ca vocea calda a Malvinei ii intrerupse gandurile.

-Buna dimineata, dragilor! Bine ati venit, le spuse aceasta, afisand un zambet protocolar, intinzand mana sa-i salute.

-Buna dimineata, Malvina! raspunse Rebecca, repede. Scuza-ma, dar in dimineata asta nu sunt intr-o stare foarte buna, asa ca... sa nu te superi daca vei fi nevoita sa repeti de doua ori un lucru... procesez mai greu, adauga tanara dorind sa-si justifice moleseala de care dadea dovada.

Malvina incepu sa rada si le face semn sa se aseze.

-Nu-i nici o problema. Nici eu nu sunt foarte odihnita, raspunse zambind usor.

Replica ei il facu pe David sa se incordeze. Zambi totusi aparent cordial incercand sa mascheze gandurile ce-i treceau prin minte. Se intreba de ce Malvina spusese ca nu este odihnita. Asta insemna oare ca intalnirea cu filfizonul acela se dovedise a fi un esec, sau mai degraba un succes? Era hotarat sa afle inainte de a-i pocni capul de nervi.

-Lola!? Poti te rog sa ii spui Barbarei sa vina? striga Malvina, intrerupandu-i gandurile lui David.

-Ce flori minunate! spuse Rebecca, ridicandu-se de pe scaun si indreaptandu-se catre imensul buchet de trandafiri, care imbracau biroul.

-Nu le atinge! striga David iritat, uitandu-se urat la Rebecca.

-Nu-i nici o problema, David! Nu trebuie sa tipi la ea. Rebecca poti sa le mirosi! Uite... si zicand asta scoase un fir din buchet si il intinde. Nu-i asa ca sunt minunate?

-Multumesc! Sunt minunate intradevar. Sunt de la iubitul tau? intreba Rebecca timid, zambind prieteneste catre Malvina. Scuze, cred ca este o intrebare mult prea personala, nu trebuie sa-mi raspunzi, completa ea, asezandu-se inapoi pe scaun, mirosind trandafirul pe care il avea in mana.

Malvina ii zambi frumos, fara sa para deranjanta de curiozitatea ei. Mai degraba era deranjata de iesirea absurda a lui David. Ce era in neregula cu acest barbat? se intreba in sinea ei.

-Imi cer scuze! Nu stiu ce m-a apucat! se scuza David, oprind discutia celor doua. Cred ca nu am dormit foarte bine azi noapte si de aceea am o stare aiurea. Plus ca Rebecca are obiceiul de a sparge lucruri sau de a crea anumite dezastre in urma ei, asa ca am vrut sa evit o catastrofa, incheie incepand sa rada tare.