Iubire de smarald (Vol 1)-Finalizată

Capitolul 15-Victoria

Augustin ii puse o mana peste geanta privind-o amenintator.

-Victoria nu am timp de glumele tale. Malvina trebuie sa ajunga maine dimineata la serviciu. Are un eveniment de supravegheat. Plus ca, o stii pe mama, nu ne-ar lasa sa plecam prea curand. Asadar, opreste-te acum, inainte sa te prind de parul asta sa ti-l tund, zise Augustin ferm dar in acelasi timp cu o voce blajina.

-Nu mai tine cu amenintarea asta. Nu m-ai tuns niciodata, desi ma tot stresezi cu aceeasi placa de cand eram in clasa a saptea. Mai tii minte cand te-am prins fumand in spatele casei si te amenintam ca te parasc? Asta imi tot spuneai ca vei face, daca te voi turna, si cu toate astea n-ai facut-o, ii raspunse Victoria, scotand limba la el.

Malvina urmarindu-i discret si ascultandu-i, incerca sa se abtina sa nu rada, dar ultima remarca a Victoriei o facu pur si simplu sa-si puna mana la gura si sa chicoteasca, desi incerca din rasputeri sa nu atraga atentia.

Cam in acelasi timp privirile fratilor se indreptara catre ea si vazand-o cum se schimoniseste incercand sa opreasca rasul, incepura si ei sa rada.

- Ce dracu e asa funny? intreba Augustin, punand capat rasului molipsitor. Tu de ce razi? zise uitandu-se catre Malvina.

- Imi imaginez cum a fost viata mamei voastre, avandu-va prin preajma si tachinadu-va la orice pas! Plus ca nu stiam ca tu fumezi.

- Nu mai fumeaza. Dupa ce m-am suparat intr-o seara pe el, ca nu a vrut sa ma ia la o petrecere si mi-am dat eu seama ca treaba cu tunsul era doar sa ma intimideze, l-am parat mamei. Ce a urmat cred ca intuiesti si nu vrei detalii... sau vrei? intreba Victoria pe Malvina dupa ce ii intrerupsese ideea.

- Ooo! Ba daaaa, chiar mi-as dori sa stiu, replică Malvina, razand.

-E o poveste scurta, incepu Victoria, sa spuna...

-Pe care i-o vei relata cu alta ocazie, pentru ca acum chiar suntem in intarziere. Stiu ca nu ai rata nici macar o secunda, aceasta ocazie sa ma umilesti, ii taie Augustin, elanul.

- Augustin, poti merge tu sa-ti rezolvi problemele, timp in care, daca si Victoria este disponibila, noi ne putem duce sa bem o cafea. Astfel nici nu te incurc, nici nu ma plictisesc. Plus ca nu pot pierde ocazia sa aflu lucruri rusinoase despre tine, ii spuse Malvina, mangaindu-l usor pe mana.

-Nu stiu ce sa zic! Nu am incredere in ea, raspunse Augustin, facandu-i cu ochiul in timp ce dadu usor din cap aratand spre Victoria. Este o pacoste mica si o sa-ti strice ziua.

-Ei! Fratioare, lasa-ma cu atata reclama negativa, se revolta Victoria zambind. Plus ca, Malvina, crede-ma sunt inofensiva. In afara unor secrete adanc ascunse, nu detin alte arme impotriva acestui... acestui... spuse... aratand dezgustata spre Augustin, apoi incepu sa rada...

- Eu merg pe mana ei, adaugă Malvina, ridicandu-se in picioare si luandu-si geanta.

-Buna alegere! spuse si Victoria, ridicandu-se la randul ei si luand-o pe Malvina de brat. Haide, surioara! Se pare ca vom avea doua ore de torturat amintirea copilariei lui Gusti.

-Nu-mi spune asa! VICTORIA te avertizez! Nu intinde coarda!

-La revedere... GUSTI! Se auzi vocea Victoriei, in timp ce o tragea furtunos pe Malvina spre iesire. Trebuie sa ne grabim, sopti catre Malvina, pana nu se decide sa ne urmareasca! E un obsedat al controlului si daca inca nu ti-ai dat seama, o sa iti dai cat de curand.

-Mi-am dat seama de acest lucru! Mai rau este ca si eu sunt la fel! raspunse Malvina, razand.

-Apoi asta este un motiv in plus sa te plac. Nu pari precum plantele alea decorative cu care iesea Augustin. Iar daca ii chinui si existenta, cu atat mai bine... te declar favorita mea! spuse Victoria, vesela.