Sam POV:
-De ce te-ai dus?Întreabă Bekha jucându-se cu lingurița aflată în ceașca cu cafea.
-Pentru că-l iubesc, afirm sigură pe mine.
-Atunci de ce te plângi că nu crezi că ai făcut bine? Oricum au trecut două luni,apoi ridică mâinile gesticulând.
-Ne sperii, șoptesc "speriată" așezându-mi mâna pe burtică.
-Scuze nepoței, însă mama voastră e nebună, cu acte în regulă. Femeie, te-ai dus acolo, l-ai sărutat, i-ai mărturisit că încă îl iubești, iar acum spui că ai greșit? Drăcia naibii. Niciodată n-am să înțeleg femeile gravide și toanele lor,zice reluându-și locul pe scaun.
-Shh! Te pot auzi. Amândoi,apoi așez mâinile ca și cum le-aș acoperi urechile.
Văzând-o așa încordată m-am gândit să o sperii puțin, pe ea dar și pe fratele meu ce se uita de cinci minute în frigiderul ăla de parcă ar fi desene aninate înăuntru. Mă ridic de la masă cu paharul de apă, când nici unul nu e atent vărs paharul de apă pe picioare, mă sprijin cu mâinile de blatul mobilei și încep să respir greu.
-Sam, ești bine? Ce pot să fac? Ce te doare?
-Nasc, mi s-a rupt apa,țip spre cei doi, iar ei se schimbă la față și încep să se alarmeze.
-Unde e geanta? Stai. Sun la salvare? Te duc cu mașina, ajungem mai repede,se oferă fratele meu.
-O sun pe mama ta? Îl sun pe Stefan? Unde dracului am pus numărul doctorei ?
Văzându-i așa agitați nu m-am putut abține și am început să râd, iar cei doi și-au dat seama.
-Nu pot să cred, tocmai am fost păcăliți de o gravidă.
-Și în ce fel. Să vă fi văzut fetele, "unde e aia?" , "te duc cu mașina?". Îmi place de voi doi, dar trebuie să fiu pregătită de orice cu voi doi. Acum vă las să plângeti de milă că ați fost păcăliți, eu mă duc să fac un duș.
Însă când să urc scările am simțit un lichid cum mi-se scurge pe picior, iar de data asta nu mai era apa de chiuvetă. Iar durerile începuseră cu adevărat, m-am sprijinit cu o mână de perete și am strigat spre cei doi.
-De data asta nu ne mai păcălești,spun amândoi trecând pe lângă mine.
-De data asta este serios,spun eu însă ei cred că glumesc. Nick Queen, îți jur că de data asta nu glumesc,țip nervoasă spre el, abia acum făcându-mă credibilă.
-Doamne! Vino, te duc cu mașina. Bekha, tu să vi cu geanta, o suni pe mama.
Am urcat în mașină lui și puteam jura că o să nasc acolo dacă nu mergea mai repede. Formează un număr apoi lasă telefonul pe difuzor, vocea lui răsunând somnoros.
-Da Nick?
-Stefan, eu sunt cu Sam în mașină și...
-Nick, idiotule, îți jur că dacă nu mergi mai repede nasc în mașina ta, cu tine pe post de moașă,țip din cauza durerii.
-Sam, respiră și inspiră. Încearcă să-ți calmezi bătăile inimi. La cât timp ai contracțiile ?Se aude vocea lui Stefan.
-Dracu știe?! Eu mor de durere, gemenii nu vor să mai stea.
-O să ajung și eu în cinci minute la spital. Încearcă să reziști până la spital.
Enervată de viteza mașinii fratelui meu, mi-am întins piciorul și am călcat accelerația.
-Dacă în următoarele două minute nu ești la spital, îți jur că scaunul ăsta o să fie pe post de pat.
Mai speriat decât mine calcă și el accelerația, ajungând în cel mai scurt timp la spital.
Stefan POV:
Îmi puteam simți sângele cum pulsează din cauza agitației, poate chiar și a sperieturii. Sam are opt luni de sarcină, iar în cazul sarcinii ei îmi este frică. Am o presimțire urâtă. Am stat cu ea până acum în salon până când sala de nașterii este pregătită.
-Hey prințesă, ești pregătită?O întreabă Lora, doctora care se ocupă de ea.
-Foarte.
-Uite, trebuie să-ți zic ceva. Trebuie să îți fac cezariană, nu te dilați destul pentru a face față unei nașteri naturale. Ești de acord? Sau vrei să încercăm natural?
-Cea mai sigură metodă,afirmă ea cu un zâmbet pe buze.
Am ieșit pe hol pentru a îi anunța pe toți de decizia luată și pentru a liniști apele. Toți erau încordați, de parcă ei ar naște. Chiar când vroiam să intru înapoi în salon o asistentă o duce pe Sam în sala de operații.
-O să fiu chiar aici iubito,apoi o sărut pe frunte.
-Steff, sper că o să îi iubești pe gemeni, da?
-Iubito...
-Trebuie să mergem,spune asistenta luând-o de lângă mine.
Trec cincisprezece minute, când din sala de operații apare Lora, cu o falcă în cer și una în pământ.
-Stefan, trebuie să discutăm ceva.
-Ce s-a întâmplat?Întreb speriat.
-Nu o să facă față nașterii, nici măcar cezarianei. Este posibil sa moară unul dintre copii, ori chiar ea. I-am spus și a zis că ea nu vrea să trăiască fără un copil, așa că să îi salvez pe amândoi. Acum este la alegerea ta. Pe cine salvez? Pe amândoi copii sau un copil și Sam?
-Doamne,se aude vocea mamei ei care începe să plângă.
-Orice ai face nu o lăsa să moară,spun agitat. Încearcă să îi salvezi pe amândoi.
-Am să încerc tot ce îmi stă în putere.
Doamne, salvează-mi marile mele iubiri. Nu îi lăsa să moară pe niciunul.
-Fecioară Maria, tu ești mamă și ști ce înseamnă să ai un copil. Te implor nu mă lăsa pe mine fără copilul meu. Dar nici pe ea fără al ei,se roagă mama ei cu cruciulița în mână.
Simt cum stomacul mi se strânge, cum un nod se formează în gâtul meu, un nod ce mă împiedică să mai respir. Cu fiecare minut ce trece, inima mea bate și mai tare. Când eram cât pe aci să zic că am să fac un infarct că Sam nu mai iese din sala, atunci Lora iese pe fața ei necintindu-se nicio emoție. Se aproprie de noi și șoptește.
-Îmi pare rău...
