Stefan POV:
-Explică-mi încă odată, de ce trebuie să merg eu? Sora mea este în mall, de ce nu o suni?Întreb nervos că sunt trezit din somn de mama mea.
-Pentru că sora ta are deja destule de cumpărat. Plus că știm bine cât stă sora ta, iar eu nevoie de aceste lucruri cât mai curând. Așa că mișcă, țipă în urechea mea pentru a fi sigură că nu dorm.
-Femeie nebună,țip la rândul eu iar ea doar râde. Nu glumesc, ești nebună.
-Da, da. Ai lista pe masă .
Încep să bolborosesc câteva cuvinte dulci, însă mă ridic și îmi schimb hainele. Astea două sunt două nebune.
Mamai mele i s-a sculat ideea că vrea să organizeze o petrecere pentru aniversarea de treizeci de ani de la nunta cu tatăl meu. Iar eu și sora mea eram cărăușii ei.
Am luat lista de pe masă și am plecat în mall pentru a le cumpăra.
-Bun, lista mamei e gata, gândesc cu voce tare, cadoul tatei e aici. La dracu! Am uitat de mama.
Mergeam leneș spre bijuterie pentru cadoul mamei,însă am grăbit pasul când am văzut o femeie care nu se simțea tocmai bine.
Mi-am așezat mâinile în jurul ei pentru a o ajuta să se ridice și mi-am dres vocea.
-Doamnă sunteți bine?O întreb iar ea se întoarce instantaneu spre mine.
-Tu?!Exclamăm amândoi odată.
-Sam!
-Trebuie să plec, se scuză strângând puloverul în jurul ei.
A vrut să plece însă se prinde de umărul meu din cauza durerilor.
-Haide la spital.
-Nu, nu am nevoie de ajutorul tău. Pot și singură.
Spune plecând de lângă mine însă măresc pasul pentru a o prinde din urmă. O strig și atunci se întoarce, în momentul acela simt cum îmi cade cerul în cap. Burtica ei...
-M-ai mințit!Țip la ea.
-Stefan...
-Niciun Stefan. Din cauza ta...
-Stefan! Taci dracului din gura și du-mă la spital,țipă ea la rândul ei așezându-se pe locul pasagerului.
Am mânat mașina până la spital, ocazional uitându-mă cu coada ochiului la Sam. Își așeza mâna pe burtică și masa ușor.
Când am ajuns la spital am dus-o direct la urgențe.
-Ce s-a întâmplat ?Întreabă o doctoriță.
-Am dureri, foarte mari,răspunde Sam respirând greu.
-Cât ai de sarcină?
-Șase luni și două săptămâni.
-Vă rog să ieșiți afară,îmi spune doctora împingându-mă afară din salon.
-Sunt doctor,spun eu autoritar.
-Dragule, poți să fi și președintele. Tu tot ieși afară,apoi închide ușa în urma mea.
Grozav, stau de douăzeci de minute pe scaunul din dreptul salonului iar ea nu mai iese. Când dintr-o dată aud ușa deschizându-se, lucru care mă face să mă ridic instantaneu în picioare.
