-Și eu mă bucur să te revăd,spune ironic Stefan.
-Da, da Woods. Sora ta ne-a jucat pe amândoi ,pufăi nervoasă. Însă eu trebuie să plec, sunt foarte obosită,zic mimând un căscat.
-Păi atunci... Noapte bună ? Spune el așezându-se pe canapea.
-Mda, noapte bună. Cred.
Pășesc ușor temătoare spre ușă, parcă așteptând să strige după mine să mă opresc.
-Apropo, îmi plac ochelarii,spune în urma mea iar eu doar mă opresc un moment, zâmbesc deși știu că nu mă poate vedea și ies din apartament.
Stefan POV:
Deși am văzut-o doar pentru cinci minute, pot jura că a durat o viață. Ochii aceia blânzi ascunși în spatele ochelarilor.
Când am vrut să mă duc în dormitor am fost oprit de ușa care s-a deschis și s-a închis. Sam intră nervoasă pe ușă, își scoate ochelarii de la ochi și îi aruncă undeva pe masă.
-La dracu cu toata această distanțare,spune venind nervoasă spre mine. Mă așteptam să mă lovească însă nu, îmi sare în brațe și mă sărută. Mi-ai lipsit, al dracului de mult.
-Și tu mie,spun printre săruturi.
(****)
Sunt treaz de ceva timp, însă stau să o privesc cum doarme în brațele mele. O simt cum se întoarce de pe o parte pe alta, semn că trebuie să se trezească în orice clipă.
-Neața,mormăie ea somnoroasă.
-Neața somnoroaso.
-Îmi este foame,spune ea ridicându-se încet apoi culegându-și hainele de pe jos.
-Cât este ceasul?Întreb întorcându-mă pe burtă bănuind că este în jur de șase sau șapte .
-Hmm! Nouă și douăzeci .
-Căcat, căcat, zic sărind din pat ca ars apoi sar într-un picior încercând să-mi iau boxerii pe mine.
-Ce s-a întâmplat?
-Tata, asta s-a întâmplat. Azi la zece are operația programată. Trebuia să fiu acolo.
-Du-te . Voi veni și eu în curând, asta dacă sunt dorită acolo.
-Iubito, ști că mă voi simți mult mai bine dacă știu că ești acolo,spun sărutând-o. Dar acum chiar trebuie să plec.
-Ai grijă de tine.
Sam POV:
Stefan este deja la a patra cafea. Fiind doctori știm că ceva nu merge bine dacă operația nu s-a terminat până acum, iar asta îl neliniștea pe Stefan.
-Steff, totul va fi bine. Poate nu s-a întâmplat nimic, poate doar...
-Sam, știm amândoi că s-a întâmplat ceva dacă durează atât.
Încerc să-mi așez mâna peste mână lui, însă se ridică imediat ce Patricia iese din sala de operații.
-Spune-mi că tatăl meu este bine,zice el destul de agitat.
