Nu știu ce a fost cu ea, de ieri de la prânz m-a evitat, și-a închis telefonul. Este patru dimineața iar eu stau pe balcon fumând o țigară , când dintr-o dată o zăresc ieșind din bloc îmbrăcată cu un trening gri. Presupun că se duce la alergat, însă la patru dimineața?
Într-o zi o să mă înnebunească femeia asta, însă până atunci trebuie să aflu ce se întâmpla cu ea.
****
-Horatio, fă o favoare amicului tău care te-a scăpat de multe ture de noapte, mă rog deja de zece minute de Horatio să-mi înmâneze dosarul.
-Stefan, se numește confidențialitate medic-pacient. Etica nu-mi permite să fac una ca asta.
-Horatio, lasă-mă doar cinci minute să citesc.
-Stefan! Off Doamne, o să ajung în Iad dacă mai am prieteni ca tine, mă duc să-mi iau o cafea, spune dându-mi impulsul de a căuta dosarul. Deschid sertarul plin de dosare și încep să caut.
-N. O. P. Q, asta e , Queen ,Samanta Queen, zic fericit ridicând dosarul.
L-am strâns în mână și am pășit din cabinetul lui Horatio, am lăsat dosarul în biroul meu și m-am întors la ocupația mea.
Horatio este psiholog, iar azi de dimineață când vorbeam cu el despre echipa mea, ei bine s-a cam dat de gol că Sam i-a fost pacientă. Acum doi ani mai exact.
-Doctor Woods, la urgențe, se aude vocea unei asistente.
Am intrat în camera de urgențe unde, ca de obicei, toate paturile erau ocupate. M-am apropiat de un băiețel cam la vreo zece ani care se care că a căzut din copac, spărgându-și capul.
M-am uitat atent la rană pentru a vedea dacă este adâncă, apoi am încercat să îi tamponez zona pentru a oprii sângele. I-am dezinfectat rana, am pansat-o, apoi i-am asigurat pe părinți că totul este în ordine.
La nici cinci minute după intervenția mea, niște strigăte se auzeau venind de pe hol. Am recunoscut imediat acele voci.
-Annet! Samanta! Strig văzându-le că se ceartă. Suntem într-un spital.
-Ești o incompetentă, îl puteai omorâ, strigă Annet neținând cont că sunt și eu acolo.
-Dacă tu ești proastă și imi bagi bețe în roată...
-Queen,strig nervos oprindu-le cearta. Ce mama naibii se întâmplă aici?
-De ce nu o întrebi pe adormita asta? Era cât pe ce să omoare un om, i-a injectat un antibiotic la care era alergic, a avut noroc că am intervenit eu. Iar ea mă jignește.
-Doamne Stefan, nu este adevărat, ea...
-Samanta, ești chiar atât de incompetentă? Vocea mea răsună puternic , lucru care o face să rămână uimită. Dacă tu nu ești în stare să verifici o fișă medicală, nu cred că ești în stare să fi medic. Îmi pare rău...
Sam POV:
-Mamă, îți jur că nu am făcut ceea ce spune aia, zic plângând pe picioarele mamei mele.
-Sam, te cred puiule, te cred. Stefan și Adam trebuiau să te creadă, totul va fi bine puiule, se aude vocea mamei mele care îmi mângâia părul.
