Drumul Infinit

1

"Acum că a scăpat de presiunea acelui loc straniu, se simțea liberă, în sfârșit. Acum, era în brațele lui, era acasă."

-Ashley Smith!

Tresărind, își ridică privirea. Femeia se apropie cu pași egali și ia hârtia de pe bancă între degete. O citește cu glas tare, răspicat, punând accent pe fiecare cuvânt. Obrajii lui Ashley se colorară într-o nuanța pronunțată de roșu.

-Ce înseamnă asta?

Clasa râse subtil.

-Gata!

Profesoara se aplecă atât de mult că Ashely îi simțea respirația dându-i fiori.

-Este a doua abatere pe săptămâna aceasta. Sunt nevoită să te trimit la sora James.

Ashley îngheță. Ochii ei întunecați nu lăsau la vedere nicio emoție. Decât o frică nestăpânită.

-Și vei primi detenție pentru următoarele zile! Să nu se mai repete să-mi întrerupi ora cu prostiile tale!

Discursul avu grijã să fie încheiat pe un ton sobru.

Ashely încă se vedea ținta glumelor colegelor, iar aceasta tensiune dispăru doar odată cu profesoara. Se strecură pe coridorul aglomerat al liceului, până ce se opri în fața unei uși masive din lemn. Trase aer adânc în piept și își rearanjă uniforma.

Înaintă fără prea mult curaj, salutând umil femeia prezentă.

-Soră James.

Chipul zbârcit se schimonosi. Își așează ochelarii pe nas și o privi iscoditor.

-Soră Ashley. Ia un loc.

Vocea ei răgușită făcea încăperea să tremure.

-Am auzit de...De ceea ce ai făcut la ora de literatură.

Învârti în mâinile ei grosolane bilețelul fetei. Citi din nou rândurile scrise. Ieșind cu atâta dispreț din gura ei, Ashley nu putea simți nimic.

-Ce vrea să însemne asta, soră Ashley? La ce te referi?

Niciun răspuns.

-E vorba de școala noastră? Nu ești liberă? Când tot ceea ce facem aici este strict pentru dezvoltarea voastră...Sau...? Este problemă cu firea rebelă a adescentelor? Ashley, tu nu ești așa! Ce dorești să faci? Nu uita...La 18 ani, toate de aici veți avea o viață îndeplinită. Căsătoria cu fratele Justin este în mai puțin de doi ani, Ashley. Nu poți trăda această soartă! Asta este soarta ta adevărată!

Făcu o pauză.

-Prostiile scrise aici nu au niciun sens! Te rog să nu-mi mai irosești timpul! Și sper că ai înțeles lecția.

-Vă rog să nu-i spuneți lui Justin! El nu știe...

Pufni disprețuitor.

-Acest efort de a-ți păstra locul în școala noastră este datorat mie. Ai o familie atât de bună, atât de darnică...Este singurul motiv pentru care esti aici! Acum, pleacă din biroul meu!

Ashley nu așteptă să repete, că ieși cu capul plecat, grăbită.

Majoritatea fetelor savurau prânzul în sala de mese, însă ea se acunse în dormitoare, unde își recăpătă respirația. Întoarse vorbele directoarei pe toate părțile. Sentimentele de furie pe care le simțea la gândul familiei ei, o cuprinseră încă și mai mult. Știau cât de mult ura această școală...însă era mai importanta poziția în societate: Ashley Smith, eleva model la cea mai buna școală catolica de fete. Ce mândrie! Tot ce și dorea era să trăiască o viață normală...Apoi, își reaminti de Justin. De tot ceea ce a zis sora James despre el. "Screierea nu-i aparține!". Nu-și dădea seama că lacrimile deja îi curgeau pe obraji și îi umezeau cămașa. Auzi pași îndepărtați pe coridor și se grăbi să-și curețe chipul.

-Tocmai am primit o scrisoare de la mătușa mea! Va avea loc cel mai mare concurs de dans din țară!

Fetele ce discutau pe coridor i-au stârnit atenția lui Ashley.

-Sidney, mătușa ta Carolyne va fi în juriu?

-Desigur! Doar e cea mai bună antrenoare!

Tonul superior pe care cea din urmă îl abordă, obișnuia să o scoată din minți pe Ashley.

-Și vei participa?

-Evident! Sunt gata să câștig! Mama deja mi-a comandat unul dintre costume chiar de la Paris!

-Wow, Sidney, ești într-adevăr incredibilă!

Nu răspunse. Liniștea ce împânzea acum locul era sfâșietoare.

-Să nu-ți faci planuri pentru weekend-ul acesta. Am nevoie de o asistentă pentru concurs! Pregătește te să apar pe prima pagină a ziarului!

Sidney părea că-și facea planuri mărețe chiar înainte de a da măcar prima probă.

Cealaltă fată rămase tăcută. Zgomotul ușii camerei lor o făcu pe Ashley să plece.

Zvonurile concursului s-au împrăștiat cu rapiditate. Sidney nu se mai sătura să-și arate abilitățile, bucurându-se de atenția tuturor. Câteva grupuri chiar și-au confirmat prezența la evenimentul ce va urma.

Ashley privea în gol, gândindu-se la firul poveștii ei. Avea o idee atât de bună în minte, dar simțea că orice ar face, pe hârtie nu era la fel...Nu se potrivea. Aștepta o oportunitate pentru a evolua, pentru a arăta lumii o parte ascunsă a sufletului ei.

*

Ora 10. Ashley se holba la tavanul întunecat, încercând sã adoarmã. Neliniștitã, fãcând eforturi sã pãstreze liniștea, își cãutã sub pat, unul dintre vechile ei caiete. Scârțãitul podelei o fãcu sã tresarã. Spera doar sã nu o fi auzit-o vreuna dintre îngrijitoare. Așteptã câteva clipe, cu inima bubuindu-i în urechi. Cum restul fetelor nu pãreau deranjate, continuã sã scotoceascã printre lucrurile prãfuite, pânã ce gãsi ceea ce avea nevoie. Se strecurã înapoi sub așternuturi, rãsfoind cu grijã paginile îngãlbenite:

"Când privirile li s-au întâlnit, lumea parcã a înghețat pentru un lung moment marcat prin puterea acelei conexiuni." Vocea din mintea ei recitea acele fraze, strãbãtând din nou conturul cãrții la care aspira. Rãvãși alte câteva pagini: "El îi lua mâna în a lui, lãsându-și buzele pe acea reuniune sacrã.... "Stãtu pe gânduri. Nu putea sã nu-și imagineze cum ar fost dacã...Prezența acestei magii era realã. Cu adevãrat. Simțea cum ochii i s-au îngreunat de la lacrimile ce amenințau sã-i atingã chipul, însã le stãpâni, ștergându-le rapid cu mâneca bluzei. Riscul de a întâmpina pericolul era mult prea ridicat. Citi numeroase pasaje marcate în caiet cu culori stridente pânã decise sã-l ascundã la loc, doza de sentimente mixte invadându-i trupul. Încã de la o vârstã fragedã a fost obișnuitã cu viața în strânsã legãturã cu Biserica, sã participe la activitãțile acesteia, sa fie înconjuratã de "surorile" și "frații" de aici și, inevitabil, sã creascã în școala de tip internat cu toți cei care i-au fost alãturi dintotdeauna. Se obișnuise chiar și cu ideea mariajului cu fratele Justin. Totul fãcea parte din planul pãrinților ei, totul era legat de cultura și tradițiile Bisericii de care aparțineau. Dintr-o datã, imaginea lui îi apãru în minte. Respirația deveni un lucru atât de greu, cã prevestea un atac de panicã. Era simplu teoretic, dar a accepta o situație nu însemna ai și fi pe plac. Nu se putea opune deciziei de a se cãsãtori cu fratele Justin, însã gândul acesta o distrugea, încetul cu încetul. Încã își imagina secvențele din cartea la care lucra. Pe cât știa cã e imposibil ca așa ceva chiar sã se întâmple, pe atât spera cã ar avea șansa la o asemenea poveste.