Drumul Infinit

Ashley

Ar putea Sidney sã se opreascã din vorbit despre Moon? În ultima vreme, numai asta am auzit: cât de minunatã era coregrafia lui, cât de bine dansa, ce ochi frumoși are...Nu mai suport!

Chiar dacã nu o învinuiesc...Prea mult e prea mult!

În ziua de corespondențã am primit o scrisoare de la fratele Justin. Era atât de bun în a masca tot ceea ce se întâmplase între noi! Nu am deschis plicul. L-am ascuns într-una dintre cutiile prãfuite de sub pat, atunci când am observat cã restul fetelor au adormit. Cea de-a doua a fost de la familia mea. Nu m-am putut abține sã nu o citesc, dar, ca de obicei, nu dãdeau prea multe detalii. Totul pãrea cã le mergea grozav. Eu nu am simțit sã rãspund, așa cã am lãsat-o pe birou, pierzându-se printre alte hârtii inutile. Nu mi s-a pãrut ca Sidney sã fi gãsit vreo scrisoare de la respectivul. Încercãrile ei erau amuzante...Încercãrile de a ne povesti seara ei magicã. Cred cã, în acest timp, am ajuns sã-l cunosc așa bine pe Moon, în ciuda faptului cã nu l-am vãzut niciodatã.

Însã era ceva ce nu-mi dãdea pace...Un gând ce persista încã din ziua în care mi-am depus dosarul la biroul de presã: el. În fiecare searã, înainte sã adorm (un proces îngrozitor de lung) îi vãd din nou zâmbetul acela molipsitor în minte...Mi se pare cã îi aud vocea dulce...Nu știu ce s-a întâmplat atunci, dar, cum ar spune Sidney, a fost cu adevãrat magic! Cine eram eu sã vorbesc despre asta? Nu am avut șansa sã trãiesc așa ceva pânã acum. Uneori, am impresia cã fratele Justin a fost mereu aici și tocmai din cauza lui, am fost privatã de lucruri firești. Dacã nu era el, poate știam cine e. Cum îl cheamã. Ce-i place sã facã în timpul liber. La ce se gândește înainte sã adoarmã? Oare m-ar mai recunoaște?

Și dacã ne-am fi trimis scrisori acum, tot nu ar fi contat! Eu voi continua sã învãț aici, iar în mai puțin de doi ani, trebuia sã respect regulile. Uram din toatã inima ideea de a-mi dedica viața unei persoane egoiste, fãrã scrupule...o persoanã violentã verbal și dezagreabilã ca el. Uram. Ce cuvânt puternic...Nu cred cã aveam voie sã urãsc, ținând cont cã sunt de la Bisericã.

Îmi venea sã râd de tot ceea ce-mi trecea prin minte. Era patetic. Cum de mã pot îndrãgosti de cineva pe care l-am vãzut doar o datã? Ce cuvânt drãguț...Prea prețios sã-l folosesc așa, dar el pãrea singurul capabil sã descrie amalgamul de sentimente din inima mea. Sper ca prin trecerea timpului, toate sã se estompeze, sã fie îngropate într-un ungher uitat al sufletului meu și sã uit. Sã-i uit zâmbetul și privirea și vocea și buzele...

Oricum...Mâine mã voi duce din nou la teatru pentru a afla rezultatele de la audiții...Numele meu nu trebuie sã fie pe listã, astfel o sã am probleme serioase cu fratele Justin și cu sora James...Însã, îmi doream mai mult decât orice sã fiu acolo...Și din nou, uram aceastã situație...Uram...