Drumul Infinit

4

Fãrã mãcar sã aibã intenția, Ashley așteptã entuziasmatã fiecare numãr în parte, în speranța cã îl va mai vedea o singurã datã înainte de a-și relua viața ei obișnuitã la Bisericã. De fiecare datã când numele participanților era strigat, ea își dorea sã fie el. Privea momentul lui Sidney cu încântare atunci când ea a avut șansa sã deschidã competiția. Pentru acele câteva minute, fusese transportatã în lumea conturatã de Sidney, dar, imediat ce muzica s-a oprit, chipul lui îi invadã mintea. Rãmãsese fãrã apãrare în fața acestui val de sentimente noi și mistuitoare.

Atenția i-a fost atrasã de grupul de dansatori de la baza scenei ce se pregãteau sã intre. Doza de adrenalinã injectatã a mânat-o sã o ia din loc. Gândurile ei oricum nu mai erau clare. De ce ar fi atât de rãu dacã l-ar întreba numele lui? Dacã ar vorbi puțin și apoi...Dar îi era imposibil sã ajungã la bãieții din concurs...Toatã lumea dorea câte ceva: un autograf sau o fotografie sau pur și simplu o strângere de mânã...Simți o atingere pe umãr, iar inima ei o luã la galop. Oare a gãsit-o el pe ea?

Se întoarse, iar privirile colegelor ei vorbeau de la sine.

-Ashley, te simți bine? Ești foarte agitatã și te-ai înroșit...

Îi luã o clipã sã treacã prin filtrul gândirii acele cuvinte.

-Îmi pare rãu, da...cred cã am nevoie de niște aer doar...

Respirã adânc, încercând sã-și stãpâneascã bãtãile rapide ale inimii. Se uitã pentru o ultimã datã în urmã și chiar credea cã-l zãri. În spatele cortinei, fãcându-și încãlzirea pãrea a fi el. Nimeni altcineva. Voia sã se opreascã și sã se bucure de ceea ce va urma. Sã încerce din nou sã guste din întâlnirea ochilor sãi profunzi cu ai ei. Brațele ce o țineau strâns și o îndemnau sã pãșeascã spre ieșire se simțeau ca o cușcã.

-Ar fi mai bine sã te odihnești, sorã Ashley. Eu mã voi întoarce la școalã, dacã vrei sã mergem împreunã...E periculos sã mergi singurã. sugerã una dintre fete, îngrijoratã.

Ashley nu apucã sã rãspundã, cã o voce masculinã intervenise:

-Îți mulțumesc pentru grijã, Tiffany, însã o voi conduce eu dupã o micã plimbare.

Bãiatul se opri lângã ea, punându-și mâinile pe umerii lui Ashley, jucându-se subtil cu pãrul ei brunet.

-Frate Justin...Nu știam cã vei veni... zise surprinsã Ashley.

El zâmbi politicos grupului.

-Noi vom mai sta pe aici sã o așteptãm pe Sidney... o informaserã ele, plecând.

Ashley era tãcutã. Nu dorea sã-l vadã. Nu dorea sã discute cu el. Nu dorea decât sã se reîntoarcã la spectacol și...

-Ți-a plãcut concursul? întrebã el, mângâindu-și mustața.

O fãcu sã-l priveascã în ochi. Nu rãspunse.

-Ți-am zis cã nu ai ce sã cauți aici, nu-i așa?

-Am venit sã o susțin pe sora Sidney. Doar atât.

Ridicã din umeri, pasivã.

-Nu mã minți! șuierã el printre dinți. Nu am mai auzit pânã acum de Sidney...

-Nu trebuie sã-ți spun tot! ripostã ea.

El a pretins cu nu a auzit, dar fruntea i s-a încrețit.

-Știu cã ai depus dosarul pentru redactor...Cred cã am fost destul de clar când ți-am interzis sã faci așa ceva...

-Nu-mi aduc aminte de când îmi poți interzice tu sã fac ceva...