Drumul Infinit

3

Liniștea apãsãtoare ce învãluia școala era în contrast cu ceea ce se aștepta Ashley sã vadã. Cum pe holuri și în sala de mese nu se gãsea nimeni cu excepția îngrijitoarelor, se pãrea cã toatã lumea deja plecase sã-și ocupe locurile cele mai bune pentru spectacol.

Stând în fața oglinzii din camera ei, aplicã o culoare subtilã pe buze și își pieptãnã pãrul, pe care îl lãsã sã cadã în valuri pe spate. Douã pufuri de parfum erau detaliul final perfect. Simți cã încalcã una dintre regulile de vestimentație impuse, însã astãzi nu avea cursuri sau activitãți la Bisericã. Astãzi doar își depunea dosarul de redactor la gazetã. Trebuia sã se strecoare pe lângã celelalte surori fãrã a fi observatã. Înainte sã închidã ușa în urma ei, își îndesã tocul de ochelari în geanta de umãr și rãsfoi o ultimã datã dosarul de pe pat. Complet. Era cu adevãrat gata pentru aceastã nouã provocare.

Pãși cu atenție pe podeaua lucioasã, coborând treptele pânã ajunse în fața biroului directoarei James, de la parter. Școala nu arãtase niciodatã așa pustie. Ashley simți fiori pe șira spinãrii. Totul pãrea straniu acum cã nicio elevã nu se zãrea pe coridoarele interminabile.

Soarele tomnatic arunca umbre rãzlețe și stropi de cãldura de care Ashley se bucurã sã îi simtã pe piele. Oftã ușuratã când trecuse de poarta de fier fãrã impedimente. Nu a fost nevoie sã aștepte decât câteva minute pentru ca autobuzul sã-și facã apariția. În jurul teatrului era forfotã. Grupuri de tineri împânzeau locul, purtând conversații animate. Ashley vãzu câteva autocare staționate în parcare. Câteva nume i se pãreau vag cunoscute. Erau mai multe echipe de dansatori venite din toate colțurile țãrii. Ea îi recunoscu ușor în mulțime datoritã costumațiilor sclipitoare. Își gãsi câteva colege la intrare, așteptând.

-Ce mã bucur cã ai venit! îi spuse o fatã scundã, blondinã, în semn de salut.

Ashley rãspunse cu un zâmbet, apropiindu-se.

-Participi și tu la concurs?

-Nu, nu. Am venit pentru postul de redactor la gazetã.

Șoaptele stârnite din uimire îi reaminti de vorbele fratelui Justin.

-Ar trebui sã te grãbești! Au fost câțiva înainte și au intrat deja! Cred cã se așteptau la ceva mai mulți candidați... adãugã o altã fatã din grup.

Ashley mulțumi grãbitã, din spatele ei venind încurajãrile. Își fãcu loc printre persoanele ce ocupau culoarul. Verificã încã odatã ora de pe afișul din hol: 2:00. Încã mai avea 15 minute sã ajungã la biroul de presã. Direcționatã de cãtre o femeie de vârstã mijlocie, misiunea era aproape completã. Trase aer adânc în piept, spre a-și face curaj sã intre. Își anunțã prezența cu ouã bãtãi în ușã.

Femeia ce stãtea la biroul din centrul încãperii nu-și ridicã privirea din foile pe care le citea cu atenție.

-Mã scuzați, am venit sã-mi depun dosarul pentru postul de redactor...

-Audițiile s-au încheiat. La revedere!

-Dar pe bilet scrie cã se încheie la ora 2.

-Trebuia sã ajungi mai devreme. Profesionalismul se vede.

Vocea sictiritã o descuraja pe Ashley. Conversația lor a fost întreruptã de venirea unui bãrbat de vârstã mijlocie, ce purta ochelari.

-Ce s-a întâmplat, domnișoarã?

-Aș fi vrut sã aplic pentru postul de redactor, însã am aflat cã nu se mai poate. Vã mulțumesc mult oricum și îmi pare rãu pentru deranj.

Dãdu sã plece, dar privirea bãrbatului cerea rãspunsuri.

-Audițiile se încheie la 2. Încã îl poți depune.

Cu un zâmbet blând, apucã dosarul ei și îl așezã alãturi de celelalte.

-Cred cã a fost o micã neînțelegere, îmi pare rãu. Dar vã mulțumesc pentru tot.

Femeia pufni plictisitã, trecând la urmãtoarea foaie.

Ashley închise ușa în urma ei fãrã prea mult zgomot, dorind sã li se alãture colegelor ei pentru spectacolul ce va urma. Cum publicul încã nu era primit în salã din cauza pregãtirilor.

-Toți dansatorii sunt rugați sã se prezinte pentru a-și lua numãrul de concurs de la biroul de înscrieri.

Vocea reverberã din difuzoare. Ashley era nevoitã sã se strecoare printre fluxul de persoane care trecea. Se uitã dezorientatã în jur, în speranța cã va gãsi o fațã cunoscutã. În acea cãutare haoticã, zãri pe cineva ce ieșea în evidențã prin simpla lui existențã. Nu putea sã-și mai ia ochii de la chipul lui delicat. Când privirile li s-au întâlnit, lumea parcã a înghețat pentru un lung moment marcat prin puterea acelei conexiuni. Bãtãile inimii au devenit mai rapide. Ea nu era obișnuitã cu aceastã intensitate, cu puterea unei simple priviri. Era conștientã cu nu putea sta așa toatã ziua, așa cã rupse vraja și se îndreptã spre a-și ocupa un loc în salã. Parcã trecuse o veșnicie. Ashley pierduse cu totul noțiunea timpului. Se uitã la ceasul de la mânã și reveni la realitate. Însã, încã se gândea la imaginea lui. Trebuia sã se obișnuiascã cu faptul cã nu-l va mai vedea niciodatã. Și mai ales, cã nu va exista nimic între ei în afarã de privirea aceea sfâșietoare...