Lângă tine 🔞

Capitolul 18

Amelia

— Logan, nu cred că vom mai putea fi vreodată împreună. Pe vremea aceea eram doar niște studenți cu vise mari. Acum suntem doi adulți cu o carieră. Lucrurile s-au schimbat. Eu m-am schimbat și știu că și tu te-ai schimbat.
— Amelia, îți place cumva de Victor?
— Poftim? De unde ai mai scos-o și pe asta?
— Mă aburești cu aceste pretexte. Eu nu m-am schimbat. Am crezut că sentimentele mele pentru tine s-au evaporat, dar de când te-am văzut acestea au reapărut. Nu-mi imaginez că ar exista un motiv care să te împiedice ca noi să fim împreună decât Victor.

Logan se apropie de mine și mă sărută. Îi pun mâinile pe piept și îl împing.

— Ai interpretat totul greșit. Nu simt nimic pentru Victor, dar nici pentru tine. Sărutul ăsta mi-a dovedit asta.
— Cred că ar fi momentul să te duc acasă.

Pe tot parcursul drumului între noi s-a așternut liniștea. Nici circulația nu-mi ușura situația. Traficul era infernal.
Un drum ce trebuia parcurs în maxim 30 de minute a durat o oră și ceva.

— Logan...
— Amelia...

Amândoi zâmbim la momentul nostru de sincron.

— Spune tu primul.
— Nu, spune tu.
— Voiam să-ți propun să rămânem în continuare prieteni și să ștergem cu buretele conversația nostru înainte de a pleca. Acum tu.
— Urma să spun același lucru. Mi-ar plăcea să fim prieteni și poate pe viitor...
— Nu te dai niciodată bătut, nu-i așa?
— Știi că nu. Acum fugi din mașina mea. Am o întâlnire cu o avocată adevărată.
— O avocată a fost de acord să iasă cu tine? Înseamnă că nu prea a avut relații.
— Dar are mai multe cazuri câștigate spre deosebire de tine.
— Pa Logan!

Am urcat la etajul în care locuiam. În fața ușii mă aștepta un coș cu ciocolată și vin și un ursuleț care avea un balon legat de încheietură.
Am deschis ușa și le-am așezat pe bufetul din bucătărie. Lipit de coș se afla un bilet pe care scria:"Ai fost minunată astăzi". Iar jos, în colțul bilețelul, era semnată persoana care îmi trimisese acest pachet.

— Da?
— Ce face asistentul meu preferat? Ți-am primit pachetul.
— Pachetul a fost trimis în urmă cu cinci ore și tu abia acum ai ajuns acasă? Pe unde ai umblat?
— Dylan, zici că ești mama. Savurează o ceașcă de ceai. Nu vreau să faci tensiune.
— Să înțeleg că ai fost la un show de stand up comedy realizat de niște copii. Asta explică gluma proastă pe care tocmai ai făcut-o.
— Voiam să-ți mulțumesc. Abia aștept să fac diabet.
— Mă bucur că îți place. Mâine, dacă nu ai planuri, poate ieșim.
— Sigur. Mi-ar plăcea asta!

La scurt după ce închid apelul cu Dylan, pe ecran îmi apare o întâlnire de grup pe FaceTime.

— Am auzit că ai obținut o amânare a procesului. Știi ce înseamnă asta, nu?
— Că sunt un avocat jalnic? Lou, dacă asta este metoda ta de a mă înveseli să știi că nu are niciun efect.
— Înseamnă că o să petreci mai mult timp cu Victor Reed și o să vă îndrăgostiți și o să vă căsătoriți.
— Da, vezi să nu. Reed nu s-ar uita niciodată la Amelia noastră.
— Every...
— Este adevărat. Fosta lui logodnică, Ingrid, este un model celebru. A pozat pentru numeroase case de modă, iar tatăl ei este unul dintre cei mai influenți oameni de pe Pământ.
— Doar pentru că este bogat, asta nu înseamnă că este și influent.
— Este politician. Lou, poate este vremea să lași filmele Hallmark. În fine. Amelia chiar îmi pare rău pentru ce ți s-a întâmplat astăzi. Data viitoare o să-i distrugi. Eu trebuie să ies. Am o întâlnire cu un agent imobiliar. Vă iubesc!
— Ea ce-a pățit?
— Are o zi rea. Vorbim mai târziu despre ea. Eu vreau să știu cum te simți. Ești ok?
— Da. Doar obosită.
— Atunci vorbim mai târziu. Pa!

În sfârșit pot să mă relaxez. Îmi arunc telefonul pe canapea când acesta începe să sune din nou. Voiam să-mi arunc telefonul pe geam.

— Da?
— Mă scuzați că vă deranjez la ora asta, dar domnul Reed are nevoie de dumneavoastră.
— Elisa, ce tot spui acolo? Nu te aud clar. Tot ce aud sunt doar niște zgomote puternice.
— Două secunde. Domnul Reed m-a sunat și m-a anunțat că a fost atacat în fața unui hotel.
— Ești sigură că a spus "atacat"?
— Da?
— Atunci de ce te-a pus să mă suni?
— Asta nu știu. Probabil pentru că sunteți avocata dumnealui?
— Ești cumva beată?
— Puțin...?
— Trimite-mi adresa.

Ies în grabă din casă și mă urc într-un taxi care tocmai oprise în fața blocului meu.
În fața hotelului Four Season se afla Victor Reed. Nevătămat. Dar nu pentru mult timp.

— În sfârșit, ai ajuns.
— Domnule Victor Reed, aveți cumva chef de glume proaste la ora asta?
— Iar mă iei cu aceste formalități. Ok, o să intru în jocul tău. Domnișoară Amelia Torres, aveți de gând să mă iluminați și să-mi spuneți la ce vă referiți.
— M-a sunat secretara ta și mi-a spus că ai fost atacat în fața acestui hotel.
— Atacat? Mă jignești. Sunt foarte sigur că îmi pot purta singur de grijă.
— Atunci ce faci aici?
— Am primit un mesaj dubios în care mi se cerea să vin aici. Tu ești partenerul meu în crime deci trebuia să te invit și pe tine la petrecere.
— Și s-a întâmplat ceva? Te-ai întâlnit cu cineva?
— Nu. Probabil a fost cineva care a încercat să-mi facă o farsă proastă.
— Atunci de ce mai ești aici?
— Voiam să sărbătorim ce ai făcut astăzi și am rezervat o cameră, dacă tot suntem aici.