Lângă tine 🔞

Capitolul 4

Amelia

— Ce naiba a fost cu tine aseară? De ce ai plecat?

— Am avut ceva de rezolvat.

— Mincinosule! După ce mi-ai spus niște lucruri fără sens, apoi ai plecat, chiar crezi că te cred când îmi spui că ai avut treabă.

— Îmi pare rău! Ieri a fost o zi nașpa pentru mine și mi-am vărsat nervii pe tine. Suntem în regulă?

— Bine, te iert! În plus, seara nu a fost chiar atât de rea. După ce ai plecat, un angajat mi-a adus o prăjitură cu ciocolată. A crezut că ne-am despărțit. Îți vine să crezi? Au crezut că suntem un cuplu.

— Da, foarte amuzant...

Telefonul meu începe să bâzâie. Era Elisa.
"Hei, vino repede la firmă. Victor a aranjat o întâlnire cu presa. Știu că acest gest o să afecteze cazul și m-am gândit să te anunț."

— Dylan, să-mi preiei apelurile. Eu trebuie să plec. Ne vedem mai târziu.

— Ce s-a întâmplat? Te pot ajuta cu ceva?

Îmi iau lucrurile și mă grăbesc spre mașină.

Cum am reușit să mă pricopsesc cu un asemenea client. Trebuia să mă consulte înainte să facă un pas ca acesta. O să-l pun la punct pe micul prinț.

La compania Reed, mă întâlnesc cu Victor pe holul de la intrare. Aștepta liftul.

— Ce crezi că faci? Cine ți-a zis să organizezi o întâlnire cu presa? De ce nu m-ai consultat înainte?

Nimic. Nici un cuvânt, nici măcăr nu se uita la mine.

— Sunt avocata ta de azi înainte. Fie că îți place, fie că nu. Așa că este timpul să cooperezi cu mine.

Victor intră în lift și apasă pe un buton. Nu-l puteam lăsa așa.

— Ai de gând să-mi spui ceva?

— Ai terminat?

— Nu, dar te las să vorbești.

— Nu cred că o să câștigi cazul. Până ieri nici nu știam de existența ta. Ai mai apărat pe cineva până acum?

— Da, normal. Practic avocatura de aproximativ 2 ani.

— Mediocru. Tatăl tău are mai multă experiență. Dacă nu erai prințesa lui nu cred că te-ar fi lăsat să mă aperi.

— Tocmai mi-ai zis că nu știai de existența mea, dar totuși știi cine este tata.

— Am aflat fără să vreau.

— Altceva?

— O să-mi caut un alt avocat. Nu am de gând să intru la închisoare din cauza impertinenței tale. Am nevoie de cineva cu experiență. Deci ești liberă să pleci.

Nervoasă, opresc liftul.

— Cine crezi că ești? Ar trebui să te consideri norocos că am ales să te reprezint. Crezi că o să dai peste un avocat care o să vrea să te scoată basma curată? Visează. Tu ești un om foarte influent, majoritatea ar plăti bani grei ca să te vadă în închisoare, iar eu nu sunt o persoană ușor de corupt. Ai înțeles? Încă aștept să-mi mulțumești pentru că te-am scos ieri din închisoare.

Mă ignoră.

Victor se apropie de mine. Era foarte aproape. Îi puteam simți respirația pe gâtul meu. Ce avea de gând să facă?

— Ce-ce cre-e-zi că faci?

— Pornesc liftul. Tu ce crezi că vreau să fac? Nu crezi că ar fi cam neprofesional?

— Ce anume? Despre ce vorbești?

— Doar nu ești virgină? Nu mă deranjează. Promit că o să fiu blând.

— Nesimți...

Eram pe punctul să-l pleznesc, când acesta îmi prinde brațul.

— Previzibil.

Îmi retrag brațul și, din greșeală, lovesc un buton. Liftul se blochează, iar luminile devin roșii. Victor începe să apese pe toate butoanele, dar liftul nu se clintește.

— Ce se întâmplă? De ce nu funcționează?

— Tu ești aia care a lovit liftul, cred că asta îți răspunde la întrebare. O să dureze ceva până o să se pună în funcțiune.

— Ai înnebunit? Sunt claustrofobă. Simt cum rămân fără aer.

— Cine naiba te-a pus să te urci într-un lift dacă știai că ai fobie? Calmează-te.

— Cum de nu m-am gândit la asta? Încearcă tu să te calmezi când ești claustrofob și vorbim după. Ești CEO, dar nu ești chiar atât de inteligent.

— Așează-te, închide ochii și respiră.