Lângă tine 🔞

Capitolul 9

Victor

Femeia asta n-o să plece de aici până nu spune "DA". Am o altă erecție și jur că de data asta n-o să mai scap de ea. Am văzut-o deja în lenjerie, dar gândul că este îmbrăcată cu hainele mele și că sub ele se afla doar pielea ei, fără niciun material în plus, mă înnebunește.

Îmi mut privirea de la buzele ei mai jos. Drace! Sfărcurile ei erau întărite. Îmi mișc un deget formând mici cerculețe în jurul sfârcurilor.

— Deci, ce o să fie, doamnă avocat? Pledezi vinovată? Promit că pedeapsa pe care o s-o primești nu o să fie chiar atât de oribilă.

Amelia nu răspunde, doar scoate mici zgomote senzuale. Acest joc pe care l-am pornit mă făcea să pierd cu desărvâșire.

— Victor, te rog...

— Ce mă rogi?

— Te rog...te implor...

— Spune Amelia, pledezi vinovată?

— Da, de o mie de ori da.

Doar de asta aveam nevoie. Nici nu mai stau pe gânduri și o dezbrac repede. Amelia trage de prosop și îl aruncă într-un colț al camerei.

Cu o mână îi prind cu putere unul dintre sânii și încep să mă joc cu el. Gura mea se repezește asupra gâtului ei și îl sărut. Aceasta mă îndeamnă să cobor mai jos.

Îi iau unul dintrre sfârcuri și mă joc cu el în gură. Zgomotele pe care le scoteau mă făcea să zâmbesc.

Cu cealaltă mână îi masez labiile, apoi introduc un deget. Amelia își încordează spatele, țipând de plăcere. Mai introduc unu. Acest gest o face să apuce mai tare cearșafurile de pe pat.

Doamne, țipătele ei mă făceau să cedez. Membrul meu era pe cale să explodeze.

Iau degetele din ea și le introduc în gură, gustându-i dulceața. Cea mai minunată aromă.

— Te vreau...

Nu mai rezistam. Iau un prezervativ, îl rulez și intru în ea.

Amelia

Uitasem de toate principiile mele. Mă simțeam atât de bine. Am crezut că doar Logan mă va face să mă simt atât de bine, dar m-am înșelat.

Victor intră încet, apoi mărește ritmul.

— Logan...

— Ce-ai spus?

— Victor, asta am zis.

— Ai zis Logan. Te gândești cumva la Logan? Fix în momentul ăsta? Îți bați joc de mine? Ieși!
Poate aveai dreptate. Ar trebui să meținem lucrurile strict profesional.

— Victor, îți pot explica.

— Păstrează explicațiile pentru cineva căruia chiar îi pasă. Acum ieși dracu odată din cameră!

Victor se retrage și se ridică. Îmi ia hainele de pe podea, deschide ușa și le aruncă pe hol.

Când de proastă am putut să fiu? De ce m-am gândit la Logan fix în momentul ăla? Cum naiba o să remediez relația cu Victor?

Lacrimile mi se preling pe față. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva. Aveam nevoie de mama. Mi-ar fi plăcut să fie în viață și să-mi ofere un sfat. Dar ea era moartă de mult timp.

Nici nu realizasem că se făcuse dimineață, abia când razele soarelui invadează toată camera observ acest lucru.

Nu am dormit toată noaptea. Mii de gânduri au început să mă invadeze. Nici nu voiam să ies din cameră, dar aceasta nu era casa mea. Trebuia să plec.

Mă îmbrac și cobor. Voiam să-mi comand un taxi, când Felicity mă oprește.

— Domnișoară Torres, nu aveți voie să plecați până nu luați micul dejun. Domnul Alfred mi-a zis să nu vă las să plecați cu stomacul gol.

— Nu trebuia să te deranjezi. Apropo, ai idee unde este tata?

— Domnul Richard a plecat împreună cu domnul Alfred la pescuit.

— Am înțeles. Atunci o să stau până îmi vine taxiul.

— Vă poate duce domnul Victor. Trebuie să vină în curând. A plecat la alergat.

— Chiar nu trebuie. Nu vreau să deranjez.

— Domnul Victor a fost deja anunțat și a acceptat.

Nu puteam să dau ochii cu el. Trebuia să plec înainte să ajungă.

— Felicity, poți să-mi aduci geanta? Am lăsat-o în cameră.

— Desigur.

Asta era șansa mea să ies din casa asta.

Am stat până am pierdut-o pe Felicity din raza mea vizuală și după am plecat.