Capitolul 7

638 34 1
                                    

Victor

    Mă trezește un apel în miez de noapte. Buimac mă uit la ecranul telefonului și văd că este un număr nesalvat. Presa nu avea cum să mă sune la ora asta, așa că mă gândesc să îi raspund.

— Cine ești?
— Tu m-ai apelat.
— Probabil.
— Ai de gând să-mi spui de ce m-ai sunat?
— Nu vreau.
— Atunci o să închid.
— Bine, ai câștigat. O să-ți zic.
— Ești cumva beată?
— Pui prea multe întrebări. Mă doare capul. Deci, motivul pentru care te-am sunat a fost că
astăzi am avut parte de cel mai fantastic sărut. Nici nu am crezut că este posibil așa ceva. A fost magic, dar neprofesional. Acum sunt tristă. De ce nu le pot avea pe amândouă? Vreau carieră, dar și iubire. Mai ești? Probabil ai adormit. Și mie îmi este somn. Pa!

    Surpins de ceea ce am auzit de la capătul celălalt al firului, mă ridic din pat. Blonda de lângă mine dormea dusă. Nici nu m-a simțit când m-am ridicat de lângă ea și am plecat.

    Discuția cu Amelia îmi răsuna tot timpul în cap. Și ei i-a plăcut sărutul. Simt cum înnebunesc. Ea nici n-o să-și amintească că m-a sunat, dar eu n-o să-mi pot scoate deloc din cap ce mi-a zis.

    Ajuns acasă, mă duc în baie și îmi dau cu apă rece pe față.

    Sunt de ore bune la birou și nu mă pot concentra deloc asupra muncii. Nici aseară nu am mai putut să dorm. Trebuia s-o văd.

— Elisa, sun-o pe doamna avocat Torres și spune-i să vină la firmă.
— Desigur, domnule. Altceva?
— Nu.

    Mă plimb în biroul meu ca un leu în cușcă. Cât poate să-i ia ca să ajungă aici? Doar nu a plecat în Europa.

     Pe geam observ cum iese din Uber și se îndreaptă spre intrare. Inima începe să-mi bată. Trebuie să încetez să mă comport ca un adolescent.

— Bună ziua, domnule Reed!
— Bună ziua, domnișoară Torres!
— O să fiu directă. Nu avem mult timp la dispoziție. Chiar dacă două luni pentru dumneavostră înseamnă mai mult decât suficient, pentru mine înseamnă că trebuie să găsim cât mai repede dovezi. De aceea trebuie să aflăm cine a publicat acel articol și cine a fost sursa acestuia.
— Deja mi-am informat detectivul. O să mă sune în trei zile.
— Mi-ar plăcea dacă ați "lucra" curat. Nu aș vrea să fiți acuzat și de vătămare corporală. Aveți inamici? Ați concediat de curând pe cineva?
— Compania mea este pe primul loc când vine vorba de tehnologie, m-aș mira dacă nu aș avea inamici. Probabil Logan Dwain este cel care a făcut acest plan. Iar despre angajați, v-a trebui să vorbești cu cei de la RU.
— Logan Dwain?
— Da, îl cunoști?
— Oarecum.
— De unde?
— Nu contează asta. Cred că am terminat pe ziua de astăzi.

     În birou își face apariția tata. Nu mai trecuse pragul companiei de când mi-a încredințat-o.

— Amelia, ce mare te-ai făcut. Și frumoasă.
— Mulțumesc...Vă cunosc?
— Au trecut atâția ani. După ce mama ta și soția mea au părăsit această lume, eu și cu tatăl tău am devenit buni prieteni. Nu-ți amintești când te jucai cu Victor când erați mici? Probabil nu. Ca să recuperăm anii pierduți, propun ca în seara asta să luăm toți cina împreună. La Victor acasă.
— Vă mulțumesc pentru invitație. O să-l anunț pe tata. Mă scuzați, dar eu trebuie să plec. Mi-a făcut plăcere să vă reved.
— Și mie, fata mea.

     După ce Amelia a părăsit încăperea, am început să-l iau pe tata la întrebări. Ce îi mai trece acum boșorogului prin cap.

— Ce-a fost aia, tată? De ce trebuia să-i amintești de copilăria noastră? De ce ai invitat-o la cină la mine acasă? Ești în toate mințile sau trebuie să te internez la un azil.
— Nu mă face să te bat. Nu vezi ce frumoasă este? Și cu siguranță este și inteligentă. Sau tu ești atât de chior încât nu vezi? Ai 30 de ani și încă ai aventuri. Poate e timpul să te pui la casa ta.
— Tu ai 60 și te vezi cu puștoaice. Poate este timpul să te internez la un azil.
— Fă asta și te dezmoștenesc. Să nu mă faci de râs în seara asta.
— Am treabă. Poți pleca?
— Ne vedem diseară, fiule.

     De unde îl cunoaște Amelia pe Logan? Oare este o fană? A citit undeva despre el sau l-a văzut la televizor? De ce mă interesează?

— David, poți să afli ce legătură există între avocata mea și Logan?
— Credeți că ei sunt în spatele acestui plan?
— Nu, doar că vreau să-i verifici.
— Am înțeles.

    Seara, după ce termin munca, plec spre casă.
    În fața casei îl văd pe tata parcând mașina. În ea se aflau Richard și Amelia.

    Cei doi bărbați erau îmbrăcați la costum, iar Amelia purta o simplă rochie neagră, care îi scoatea în evidență talia și formele. Nu cred că o supraviețuiesc acestei cine.

— Bună seara, Richard, Amelia! Vă rog să intrați. Cina o să servească în camera mare.

    Toți ne-am așezat la masă. Tata lângă mine, iar Amelia stătea în fața mea lângă tatăl ei.

— Victor, poți să-mi spui cum decurge cazul. Fiica mea nu vrea să-mi ofere prea multe detalii.
— Tată, ți-am mai zis, suntem abia la început. Cu timpul o să facem progrese.
— Totuși, sunt dezamăgit că nu mai lucrezi la caz, Richard.
— Crezi că fiica mea n-o să câștige?
— Am vrut să luăm cina împreună și să desbatem amintiri, iar voi vorbiți despre caz. Dacă mă întrebați pe mine, Amelia o să câștige cazul. Apropo, Amelia ai vreun iubit?

    Amelia se îneacă imediat cu gura de vin pe care tocmai o luase, apoi se uită la mine. Simt cum un fulger îmi străpunde tot corpul.

— Nu are, Alfred. Am tot trimis-o la întâlniri și mereu baieții mă sunau și se plângeau de comportamentul ei. Nu știu ce să mai fac cu fata asta...
— Nu mă surprinde.

     După micul meu comentariu, piciorul Ameliei îmi lovește tibia. Privirea ei furioasă putea să spună multe.

—...Are aproape 30 de ani și tot singură este. Eu vreau nepoți și ea carieră.
— La fel și Victor. El are doar aventuri de-o noapte, nimic serios.
— Tată! Nimănui nu-i pasă de ceea ce fac.
— Măcar se distrează. Fiica mea abia iese din casă. Nici nu cred că a avut vreo relație până acum.
— Voi realizați că suntem prezenți, nu? Ca să știți nu stau doar în casă. Mai ies cu prietenele mele.
— Da, o dată la 3 ani. Prietenele ei sunt foarte ocupate. Una este model și cealaltă deține un restaurant în Detroit.
— Poate ar trebui să începeți să vă întâlniți. Deja lucrați și ați și copilărit împreună.
— Asta a fost acum mult timp și colaborarea noastră este de scurtă durată.
— Și este neprofesional.
— Doamne Amelia. Tu și cu etica ta. Vă întâlniți după ce terminați cazul.

Eu și Amelia am încercat toată seara să ignorăm remărcile taților noștri.

Lângă tine 🔞Where stories live. Discover now