Limba și literatura română

Romanul si evoluția romanului românesc

Romanul – Elemente de teorie literara

1. Etnologie:
ro. „roman” provine din fr. „roman”

2. Definiție:
Specie amplă a genului epic ce dezvoltă o acțiune complexă desfășurată în mai multe fire narative prezentând conflicte puternice și ce reunește un număr semnificativ de personaje.

3. Particularități:
Începând cu secolul XIX romanul capătă un ascendent asupra celorlalte specii epice, fiind din această perioadă și până în prezent specia epică ce se cultivă cu precădere. O explicație a acestui fapt este deschiderea către inovații de conținut și de structură. Astfel, romanul se dovedește a avea cele mai mari disponibilități, fiind deschis experimentelor la orice nivel.
Fabula romanului (totalitatea evenimentelor care compun acțiunea) este complecă și creează iluzia redării întregului unei lumi. Astfel, romanul lasă impresia că reconstituie viața din toate punctele de vedere, fiind o specie atot cuprinzătoare.

4. Clasificare:
a. În funcție de criteriul tematic:
- roman de dragoste;
- roman de război;
- roman social;
- roman istoric;
- roman fantastic;
- roman psihologic;
- roman filosofic;
- roman polițist;
- roman de aventuri.

b. În funcție de criteriul spațial:
- roman citadin;
- roman rural;
- roman exotic;
- roman provincial.

c. În funcție de criteriul temporal:
- roman istoric;
- roman contemporan;
-roman de anticipație.


d. În funcție de forma narativă abordată:
- roman subiectiv;
- roman obiectiv.

e. În funcție de structură:
- roman jurnal;
- roman escistic;
- roman epistolar (scrisoare).

f. Prin raportare la modelul narativ reflectat:
- roman balzacian;
- roman proustian;
- roman gilian;
- roman standhalian;
- roman tolstoian;
- roman dostoievstian.


Evolutia romanului romanesc

O dovadă a tinereții literaturii noastre o constitutie întârzierea cultivării romanului.
Specie cunoscută în literatura occidentală cu câteva secole înainte, romanul apare la noi abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Primul roman românesc este Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, apărut în 1862.
În anul 1894 sunt publicate Mara de Ioan Slavici, Viața la țară de Duiliu Zamfirescu și odată cu acestea se definitivează particularitățile speciei în peisajul literar autohton.
Anul 1920 are o importanță capitală în evoluția speciei la noi, căci corespunde publicării romanului Ion de Liviu Rebreanu, considerat primul roman românesc modern. Doi ani mai târziu apare Pădurea spânzuraților cel dintâi roman de analiză psihologică, iar în 1932 apare Răscoala ce surprinde revolta țăranilor din 1907.
Modernizarea speciei se produce odată cu apariția textelor lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930) și Patul lui Procust (1933).
În 1933 este publicat Maitreyi de Mircea Eliade, care împreună cu Nuntă în cer (1938) reprezintă romane de dragoste.
Modelul proustian se reflectă și în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, dintre care capodoperă este considerat a fi romanul intitulat Concert din muzică de Bach.
La finalul perioadei interbelice, în 1938, G. Călinescu publică Enigma Otiliei, operă fidelă modelului balzacian.
În perioada postbelică și contemporană, romanul românesc se diversifică și rafinează, cel mai de seamă reprezentant fiind Marin Preda, autor al capodoperelor Moromeții și Cel mai iubit dintre pământeni. Nicolae Beban, Augustin Buzura, Fănuș Neagu, Ștefan Băulescu, D. R. Popescu sunt doar câteva nume de romancieri valoroși dintre anii 1960-1980.
În lucrarea Arca lui Noe, Nicolae Manolescu realizează o nouă clasificare a romanului românesc, identificând următoarele trei tipuri:
- Romanul doric (cel tradițional), obiectiv, cu narator omniscient în care accentul cade asupra mediului social și care se caracterizează prin circularitate.
- Romanul ionic este romanul subiectiv, modern, scris la persoana I, caracterizat prin uniperspectivism sau prin pluriperspectivism, în cadrul acestui tip se face apel la analiză psihologică și la tehnici narative moderne.
- Romanul corintic poate să fie subiectiv sau obiectiv și face apel la mituri, simboluri sau la scrierea criptică, aluzivă.