Limba și literatura română

Modernismul

Modernismul

Modernismul este un curent literar apărut la început de secol XX, odată cu evoluția societății și a fenomenului literar.
Proza modernistă transferă interesul de la problemele sociale la cele existențiale și psihologice. Se cultivă introspecția, subconștientul, inconștientul. Se urmăresc drame existențiale, cazuri de conștiință. Personajele nu mai sunt tipologii sau caractere, ci ipostaze ale omului modern: fragilitatea, angoasa (spaima), solitudinea (singurătatea), spaima de moarte, sentimentul eșecului, sentimentul absurdului.
Poezia modernistă este o poezie filosofică, de meditație estetică și existențialistă: condiția umană, dilemele omului modern, poezia urâtului existențial (Tudor Arghezi). Viziunea poetică este construită pe repere ale unui univers existențial modern, pe simboluri cultural-filosofice și științifice. Se cultivă o poezie intelectualizată cu funcție de cunoaștere și cu referințe din sfera culturii.
Expresivitatea limbajului este generată de înlocuirea metaforei plasticizante cu metafora revelatorie (la Lucian Blaga), cu metafora oximoronică (la Tudor Arghezi) și cu metafora închisă (la Ion Barbu); ambiguizarea delimitată și deliberată prin tehnica sugestiei sau ermetizarea discursului.