Gustul Ispitei

Printre stele

-O să îmi scrii în fiecare zi da? m-a întrebat Jack strângându-mă în brațe.
-Promit i-am spus oferindu-i un sărut apăsat și zâmbindu-i scurt.

-Te iubesc mi-a spus și mi-a făcut cu mâna în timp ce mă îndepărtam cu Draco.
-De ce nu au putut părinții să vină să ne ia? m-am milogit dar el doar a zâmbit amuzat.

-Nu te mai tot plânge atât mi-a spus devenind serios.
Am oftat zgomotos și l-am luat de mână aparetându-ne în fața conacului Malfoy.

La început doar ne-am uitat unul la altul, fără să zicem nimic, dar odată ce porțile uriașe din fier s-au deschis, am pășit pe terenurile conacului.

Am mers de-a lungul aleii uriașe și am ajuns la imensele uși de la intrare. Am bătut discret iar acestea s-a deschis lăsându-ne înăuntru.

-Mama? am strigat dar văzând că nu primesc niciun răspuns am ridicat din umeri, intrând în camera de zi, cu Draco pe urmele mele.

*****

Mi-am pudrat obrajii și mi-am colorat buzele într-un roșu aprins. Mi-am pus cerceii și colierul, pe care părinții mi le făcuseră cadou de ziua mea. Mi-am desprins părul blond, care mi-a căzut ca o cascadă peste umeri.

Am îmbrăcat rochia verde închis care ajungea până în podea. M-am uitat în oglindă fără să realizez că eu eram fata aceea de obicei neîncrezătoare.

-Draco! am strigat mai tare decât aș fi vrut în timp ce îmi încălțam pantofii negrii cu toc.
Ușa camerei mele s-a deschis, un băiat cu păr blond ivindu-și capul înăuntru.
-Mhm? a întrebat dezorientat.

-Mă închizi la rochie te rog? am întrebat dându-mi părul într-o parte și înclinându-mi capul.
El a venit încet spre mine și mi-a închis fermoarul rochiei, plimbăndu-și mâna pe umărul meu.

-Ce norocos e Jack! a spus rânjind și și-a dat capul pe spate.
-Mda...am spus încet roșind până în vârful urechilor și m-am aplecat să îi aranjez cravata.

-Mergem? m-a întrebat el întinzându-mi mâna iar eu am aprobat emoționată.
Era o seară foarte importantă pentru părinții noștri.

La cină, erau invitați niște oameni cu care ei făceau ,,afaceri"  și totul trebuia să fie perfect. Am coborât scările iar Draco mi-a aruncat o privire de ,,totul va fi bine'' înainte să deschidă ușile salonului.

În mijlocul camerei, lângă șemineu stăteau un bărbat și o femeie, probabil soț și soție și discutau cu ai noștri.

-Ah voi trebuie să fiți Draco și Sara nu-i așa? Eu sunt Adam Smith iar ea este soția mea Victoria! a spus bărbatul schițând un zâmbet.

-Încântată de cunoștință domnule și doamnă Smith! le-am răspus politicoasă iar domnul Smith mi-a prins mâna între degetele lui mari sărutând-o.

Ne-am așezat toți la masă, adulții începând să discute între ei. Când a apărut delicioasa mâncare gătită cu iscusință de Dobby, toți s-au pus pe mâncat fără să mai zică nimic.

Am luat paharul de cristal între degetele mele subțiri și l-am dus la buzele mele. Gustul vinului roșu m-a făcut să închid ochii și să zâmbesc fără să realizez.

Nu știu din ce motiv dar îmi aducea aminte de Jack.
Îi puteam simți privirea fratelui meu asupra mea încă de când ne așezaserăm la masă dar nu știam de ce se holbează la mine.

M-am uitat la el amintindu-mi că încă de când eram mici puteam vorbi din priviri și mi-am dat seama că vrea să vorbim.

-Mă scuzați un moment am spus și m-am ridicat de la masă părăsind încăperea. Draco m-a ajuns din urmă uitându-se încruntat la mine.

-Ce faci? m-a întrebat luându-mă de mână și strângându-mă ușor.                  -Cum adică ce fac? l-am întrebat nedumerită ignorând durerea din brațul meu.                          

-Uite nu știu ce joc stupid joci dar lui Jack nu i-ar plăcea să audă despre asta mi-a spus autoritar ridicând un deget în aer, iar apoi a plecat lăsându-mă singură și cu un milion de întrebări fără răspuns.

*****

M-am descălțat de pantofi și i-am aruncat pe covor. Mi-am dat jos bijuteriile și m-am spălat pe față, simțindu-mă prea obosită ca să mai fac duș.

Am deschis larg ușile balconului lăsând vântul răcoros să îmi intre în cameră. Am pășit în balconul uriaș, picioarele mele desculțe făcând imediat contact cu piatra rece de sub ele.

Vântul mi-a făcut rochia să fluture iar părul meu, deja ciufulit să zboare în toate direcțiile. Am întins mâinile înainte prinzând balustrada din piatră între degetele mele subțiri.

Mi-am ridicat ușor capul, privind stelele și gândindu-mă că într-o zi, o să fiu și eu acolo printre ele.

Vai nu îmi vine să cred că am mai terminat o carte! Vă mulțumesc pentru toată susținerea și vă rog să votați pentru că am pus foarte mult timp și răbdare în ea. Am început să scriu deja o nouă carte și primul capitol va apărea probabil în câteva săptămâni. Vă mulțumesc încă o dată că ați citit până la final! Vă pup!