Gustul Ispitei

Ministerul Afacerilor Magice

În dimineața următoare m-am trezit destul de devreme și am plecat spre Sala Mare. Nu era multă lume având în vedere că era sâmbătă dimineața și majoritatea încă dormeau.

Ochii mi-au căzut imediat pe băiatul șaten închis care stătea aproape de capătul mesei casei Slytherin.           
-Neața Aaron i-am spus și m-am așezat lângă el punându-mi mâinile pe masa din lemn.

Văzând că doar se uită la mine fără să zică nimic mi-am făcut curaj și am continuat:
-Știi, trebuie să îți spun ceva...                -Dă-i drumul mi-a spus neluându-și o clipă ochii de la mine.   

-Trebuie să mă retrag din echipa de Quiddich! am spus dintr-o suflare.
-Poftim? a întrebat el uimit. Dar ești cea mai bună la...
-Aaron nu mă judeca...am spus și m-am ridicat de pe bancă plecând din Sala Mare.

Până la prânz toată lumea vorbea despre retragerea mea miraculoasă din echipa de Quiddich. Eram subiectul de bârfă al întregii școli. Oricum aveam lucruri mai importante de făcut cum ar fi să fur o profeție idioadă pentru "Lordul Întunecat".

-Ești gata? m-a întrebat Jack luându-mă de talie și sărutându-mă pe obraz.
-Mhm...am zis încet
Am coborât toți patru pe terenurile castelului și am pornit spre Hogsmade de unde urma să mă aparetez la Minister.

-De ce te-ai retras din echipa de Quiddich? m-a întrebat Draco din senin.
Am dat din umeri. Nu prea voiam să vorbesc despre asta.

*****

-Cred ca aici este bine a spus Brad și ne-am ascuns toți în spatele unei cafenele ca să nu ne vadă nimeni.
-Uite mi-a zis Jack întinzându-mi sticluța cu PoliPoțiune.

Am băut tot lichidul și am simțit cum stomacul mi se întoarce pe dos. Era oribil.
-Wow a zis Draco deodată. A funcționat!
-Ești ok Sara? m-a întrebat Jack punându-și o mână pe umărul meu.

-Da așa cred am spus starea de greață încă fiind prezentă.
-Cred că ar trebui să începem a spus Brad. Efectul este doar pentru o oră.
-Succes mi-a zis Draco iar eu m-am aparetat în fața clădirii ministerului.

-Bună dimineața doamnă Jones! m-a salutat un bărbat mărunțel iar eu doar am dat din cap pentru că nu cunoșteam numele acestuia.
Am intrat în clădirea ministerului. Era cu adevărat impresionat.

Pe de o parte și de alta a imensei săli se aflau șemineuri din care ieșeau vrăjitori și vrăjitoare de toate vârstele.
După ce m-am holbat minute în șir mi-am amintit de ce eram acolo și am pornit panicată spre lifturi.

După ce un grup de vrăjitoare au ieșit din liftul din mijloc am intrat imediat urmată de doi vrăjitori înalți și de o vrăjitoare la vârsta a doua.

-Doamnă Jones la ce etaj mergeți? m-a întrebat un băiat slăbănog pe care nu îl observasem până atunci și care presupun că era liftierul.
-Huh?! A la etajul nouă...am zis înghițind în sec.

Câteva secunde mai târziu liftul s-a oprit iar când vocea femeii a anunțat "Departamentul de mistere" am tresărit.
Am pășit pe holul lung și pustiu. Diferența de temperatură m-a luat prin surprindere.

Era cu cel puțin cu două sau trei grade mai scăzută. Gresia și faianța erau negre și singurele surse de lumină erau niște lumânări care păreau că ard acolo de o veșnicie.
Și atunci am văzut-o: ușa cea neagră despre care îmi povestise Jack.

Am mers spre ea încrezătoate și am deschis-o. În fața mea era o cameră cu zeci poate chiar sute de rafturi încărcare cu globuri de cristal. Profeții.
Am grăbit pasul până am ajuns în dreptul raftului cu numărul cincizeci și șapte.

Am întins mâna să iau singurul glob de cristal ce se afla pe acel raft dar brusc corpul mi-a înghețat când am auzit voci în spatele meu.
-Nu mișca! s-a auzit o voce de bărbat și bagheta mi-a sărit din buzunar.

-Întoarce-te încet am auzit o altă voce și m-am întors cu fața spre aurorii care își țineau toți baghetele ațintite asupra mea.
-Măi să fie tu nu ești chiar fiica lui Lucius Malfoy? a spus un alt bărbat pe care nici nu îl văzusem.

Nu am răspuns. Dacă și efectul Polipoțiunii trecuse eram cu adevărat pierdută.