Gustul Ispitei

Prefectul casei Ravenclaw

Două săptămâni mai târziu eram la bibliotecă locul unde veneam de obicei să mă liniștesc. Însă atunci nu voiam să citesc voiam doar să îmi limpezesc mintea. Harry mă evita și nici măcar nu se uita la mine când îl salutam pe holuri.

Din cauza asta eram mai tot timpul deprimată și nici măcar nu aveam poftă de mâncare.
O voce m-a făcut să îmi ridic privirea.
-Domnișoară Malfoy? mi s-a adresat bibliotecara.
-Huh? am întrebat dezorientată.

-Biblioteca se închide draga mea! a spus ea.
M-am ridicat de pe scaun și am ieșit din bibliotecă mergând spre camera comună.
Era târziu și eu umblam pe coridoare de parcă aș fi la mine acasă.

Am luat-o la dreapta și m-am ciocnit de cineva.
-Ce cauți la ora asta pe coridoare, Malfoy? m-a întrebat băiatul brunet din fața mea.
Super. Era prefectul casei Ravenclaw. Exact ce îmi lipsea.

-Eu am...încurcat drumul am zis eu într-un final
El a început să râdă.
-Crezi că o să înghit minciunile tale de doi bani Malfoy? Cu mine nu îți merge!
Am dat să plec dar el m-a oprit.
-Ce faci? l-am întrebat.

-Trebuie să te penalizez mi-a răspuns el simplu. O să scad douăzeci de puncte pentru Slytherin...
-Nu prea cred Davies i-am auzit vocea lui Jack și m-am întors speriată.

Stătea la mai puțin de doi metri de mine și s-a apropiat de noi ajungând față în față cu Chester Davies.
-Nu o să scazi nimic Davies a repetat el.
Ochii lui Jack nu mai erau calzi și blânzi ca de obicei. Acum erau reci și goi și exprimau doar ură.

-Sunt prefect Riddle așa că pot...
-Și eu sunt prefect Davies! a strigat Jack la el. Nu te pune cu mine, nu știi de ce sunt în stare! a spus în șoaptă apropiindu-se foarte mult de el, iar eu am înghițit în sec auzindu-i cuvintele.

Apoi Jack m-a luat pe mână și m-a tras pe coridor departe de Davies.
-Unde ai fost? m-a întrebat el în timp ce mergeam spre camera comună.
-La bibliotecă...nu am văzut cât e ceasul...

-Ce se întâmplă aici? s-a auzit vocea lui Snape de undeva din spatele nostru.
-Bună seara domnule profesor! a spus Jack politicos.
-Domnișoara Malfoy de ce este...?
-Am rugat-o să vină cu mine să ne asigurăm că toată lumea e la culcare a spus Jack promt.

-În regulă atunci...a spus Snape și a dispărut în întuneric.
Jack și-a încolăcit brațul pe talia mea și ne-am întors împreună în camera comună.
-Unde ai fost Sara? m-a întrebat Draco care stătea tolănit pe o canapea.

-Scuze am...pierdut noțiunea timpului...i-am zis eu încet. O să...merg la culcare am spus și am plecat spre camera lui Jack urcând scările în spirală.
Am deschis ușa de la cameră și m-am așezat pe pat punându-mi mâinile în poală.

*****

În fața mea stătea un băiat brunet de vreo șaisprezece sau șaptesprezece ani. Se uita undeva în sus și mi-am dat seama imdeiat la ce. Doi oameni coborau scările cărând o tragă pe care stătea corpul unei persoane acoperit de un cearșaf alb.

-Riddle? am auzit o voce și pielea mi s-a făcut de găină.
Tom Riddle a început să urce scările spre un Dumbledore mult mai tânăr.
-Domnule profesor  Dumbledore? a întrebat el.

-Știi că nu prea ai voie pe coridoare la ora asta! i-a spus Dumbledore iar mie mi-au căzut ochii imdeiat pe insigna strălucitore de pe pieptul lui.

-Voiam să văd dacă zvonurile sunt adevărate domnule...a spus Tom uitându-se în ochii lui.
-Mă tem că sunt Tom...a spus Dumbledore privind în jos trist.

-Dar asta nu înseamnă că se va închide școala nu e așa? a întrebat Tom. Știți că nu am unde să merg.
-Tom vrei să îmi spui ceva? l-a întrebat Dumbledore brusc.

-Nu domnule...cred...a spus Tom părând puțin surprins de întrebare.
Am ridicat mâna vrând să îl ating pe Tom dar mâna mea a trecut prin el ca și cum ar fi fost o fantomă.