Gustul Ispitei

V

Isabella Malfoy

Când m-am întors într-un final în camera comună, era cu mult trecut de miezul nopții. Pierdusem vremea hoinărind aiurea pe coridoarele pustii ale castelului, încercând să-mi pun ordine în gânduri. 

Eram conștientă că puteam intra în belele: niciun elev nu avea voie să rătăcească prin castel după ora stingerii, dar puțin îmi păsa de consecințe. Nimic nu putea fi mai rău decât situația în care mă aflam deja.

Cu un oftat prelung, m-am trântit pe cel mai apropiat fotoliu și mi-am închis ochii, masându-mi tâmplele cu degetele. Nu găsisem ceea ce voiam, răspunsuri. Doar mă alesesem cu o teribilă durere de cap.

-Zi grea? vocea lui Brad mă scoase dintre gândurile mele.

Băiatul se așeză pe canapeaua de lângă mine, încrucișându-și picioarele.

Am pufnit.

-Nu vrei să știi.

Brad își dădu capul pe spate și oftă la rândul lui.

-Zi grea? am întrebat.

Încuviință.

-Deeeci, unde e frate-miu? am zis în cele din urmă, după o lungă și stânjenitoare tăcere.

-Habar n-am.

Mi-am ridicat privirea, analizându-l. M-a privit cu subînțeles.

-Ah. Încalcă regulile.

Brad a rânjit.

-E cel mai bun moment din zi să se strecoare afară cu fetele cu care se vede...

Mi-am ridicat sprânceana, dar n-a continuat. În schimb, s-a aplecat înainte, privindu-mă cu seriozitate.

-Am auzit de noua profesoară de Tehnici de Apărare contra Magiei Negre...

L-am aprobat cu o mișcare rapidă din cap.

-Dolores Umbridge. Au trimis-o de la Minister.

-Tata trebuie s-o știe atunci, am concluzionat. Ai văzut-o până acum?

-Nu, spuse el imediat. Dar am auzit zvonuri despre ea. Și nu erau lucruri bune.

-Mâine am oră cu ea, am șoptit.

-Asta-i nasol.

Înainte să apuc să-i răspund, ușa camerei comune se deschise cu un scârțâit și intră Draco, împleticindu-se. Mirosul de băutură se răspândi peste tot. 

M-am ridicat în picioare, făcând câțiva pași spre el, dar păstrând totuși ceva distanță între noi.

-Unde ai fost? Și de ce duhnești a băutură?

Draco rânji, sprijinindu-se de perete.

-N-am chef de aiurelile tale. Eu sunt fratele mai mare. Pot să fac ce vreau.

Mi-am dat ochii peste cap.

-Nici eu n-am chef să vii beat la miezul nopții, deci se pare că niciunul nu s-a ales cu ce a vrut.

Pufni, luând încă o gură din lichidul de culoarea chihlimbarului. I-am luat sticla, deși s-a opus, iar Brad s-a oferit să scape de ea, prin metode despre care nu l-am întrebat. 

-O să-l duc la culcare, am spus.

-Eu mai rămân. Vrei să te ajut, totuși?

-Nu, e în regulă, l-am asigurat. Mă descurc.

L-am ajutat pe Draco să urce scările din piatră spre dormitoarele băieților, iar când am ajuns sus, ne-am prăbușit amândoi pe podea: el pentru că era mort de beat și eu pentru că eram epuizată.

După ce mi-am tras răsuflarea, l-am apucat de antebrațe, încercând să-l ridic.

-Haide! Ridică-te odată! De ce cântărești cât un dinozaur ajuns la maturitate?!

Draco gemu de durere, ținându-se cu mâinile de burtă și aplecându-se în față.

După ce am reușit în sfârșit să-l ridic, am descuiat ușa camerei lui și l-am târât înăuntru, împingându-l în pat. Din fericire nu mai era nimeni în dormitor Brad era în Camera Comună, iar ceilalți doi colegi de cameră lipseau.

-Unde mi-e băutura? a gemut Draco iar, încruntându-se în direcția mea.

L-am ignorat, silindu-l să se bage în pat. L-am învelit până la gât și i-am dat la o parte părul blond lipit de pe frunte, așteptând să adoarmă.

Draco mai bombânit câteva minute, apoi pleoapele i s-au închis. L-am sărutat pe obraz, lăsându-i un pahar de apă de noptieră.

-Știi, chiar poți fi o pacoste uneori. Dar tot te iubesc.

M-am strâmbat la propriile mele cuvinte, asigurându-mă că nu i-aș fi zis asta dacă era treaz. Am mai zăbovit câteva momente lângă pat, apoi am ieșit din cameră, închizând ușa în urma mea.

-Trebuie să recunosc...

Am icnit când am auzit o voce groasă în spatele meu, și, întorcându-mă, l-am găsit pe Mattheo stând în pragul camerei de vizavi.

 -Dacă știam că oamenii beți primesc un astfel de tratament din partea ta, m-aș fi îmbătat mult mai des până acum.

Am simțit cum căldura îmi urcă în obraji, fiind recunoscătoare pentru lumina slabă din hol.

Mattheo o pereche de pantaloni gri și un maieu care-mi permitea să-i văd brațele mari și groase, și mușchii bine lucrați. Părul îi era răvășit, de parcă tocmai ce se trezise din somn, dar nu părea obosit: dimpotrivă.

-Ar trebui să te oprești din holbat și să zici ceva, mi-a reproșat băiatul.

Sunt sigură că arătam deja ca o roșie. Mi-am lipit spatele de ușa dormitorului lui Draco. 

-Ce faci aici? am îngăimat. Mă urmărești sau ceva de genul asta?

Mattheo râse.

-Nu totul se învârte în jurul tău, blondo. 

Mi-am ridicat sprânceana, privindu-l atent.

-Dar tu o faci. Ești în mintea mea.

-Uiți ceva foarte important. Eu sunt în fața dormitorului meu, ceea ce nu pot spune despre tine. Ar trebui să scad niște puncte de la Slytherin, pentru că te-am prins furișându-se în mijlocul nopții la dormitoarele băieților?

Am scuturat din cap.

-Aproape aș fi zis că vii să-mi faci o vizită, a rânjit  el cu subînțeles. Ai grijă. Isa. Joci periculos.

Am înghițit în sec, iar privindu-l, mi-am amintit brusc de ultima noastră interacțiune și palmele mi-au transpirat. Ce naiba făceam? De ce vorbeam cu el după ce mă manipulase și încercase să mă amenințe?

-Noapte bună, Mattheo, am șoptit, dezlipindu-mă de ușă și pornind spre scări.

Nu m-am uitat înapoi nici o secundă, grăbindu-mă să ajung în camera mea. Totuși, i-am auzit pașii grei hoinărind pe coridoare înainte să coboare în camera comună și să iasă din încăpere, pentru a patrula holurile pustii și reci ale castelului Hogwarts.