Gustul Ispitei

Adevărul

Razele soarelui m-au făcut să scot un geamăt și să îmi deschid ochii. Am clipit de mai multe ori încercând să mă obișnuiesc cu lumina din cameră. Mi-au trebuit câteva minute ca să îmi dau seama că eram în camera lui Jack.

Sincer nici nu îmi aminteam cum am ajuns acolo. Jack nu era lângă mine și asta m-a făcut să mă ridic în șezut și să mă uit neliniștită prin cameră. Ochii mi-au căzut imediat pe podea.

Nagini, șarpele lui Voldemort, stătea încolăcită pe covorul pufos. Am făcut ochii mari și mi-am strâns picioarele la piept. Întotdeauna mi-a fost frică de Nagini. Și ce naiba căuta în camera lui Jack?

Ușa s-a deschis încet și Jack a intrat în cameră. Mi-a zâmbit cald și s-a așezat lângă mine în pat uitându-se în ochii mei.
-Bună dimineața rază de soare mi-a spus el sărutându-mă pe obraz.

-Ce caută Nagini aici? Jack știi că îmi e frică de ea! m-am plâns ca un copil mic.
-Îmi pare rău iubito dar trebuia să te păzească cineva cât timp am fost plecat nu-i așa?
-Dar cum ai bâgat șarpele în...

-Shh m-a întrerupt el punându-și un deget peste buzele mele. Va fi secretul nostru bine? 
-Jack...
-Ai încredere în mine Sara! mi-a spus de data asta pe un ton puțin mai dur.

*****
-Nu pot să cred! a strigat Brad ascuns după Profetul Vrăjitorilor.
-Ce e? l-am întrebat jucându-mă cu cartofii din farfuria mea.
-Dumbledore...s-a întors! a spus el arătând de parcă a văzut o fantomă.

-Ce tot zici acolo? l-a întrebat Jack și i-a smuls ziarul din mână uitându-se indiferent la el. Expresia feței lui s-a schimbat în una furioasă și a trântit ziarul pe masă oftând.
Pe prima pagină a ziarului trona  o poză mare cu Dumbledore.

"Întoarcerea miraculoasă a lui Albus Dumbledore"
(vezi articolul la pagina 6)
-Ce e Sara? m-a întrebat Draco văzând că mă uit în gol de ceva timp.
-Nimic i-am răspuns forțând un zâmbet și întorcându-mă la cartofii mei.

Am terminat de mâncat cina și am plecat să mă plimb pe coridoare căci voiam să am puțin timp doar pentru mine.
-Bună Malfoy s-a auzit o voce din spatele meu.

-Lasă-mă în pace Davies! i-am răspuns indignată.
-Dacă mă mai superi iubițelul tău va afla că l-ai înșelat, Malfoy mi-a spus jucându-se cu părul meu.
-Ia mâna de pe...

-Hei! am auzit vocea unui băiat și uitându-mă peste umărul lui Davies l-am văzut pe Dean Harris stând la capătul coridorului.
M-am apropiat de el și i-am șoptit "mulțumesc" iar apoi am coborât împreună scările.

-Ce a fost aia? m-a întrebat deodată.
-Nu mă lasă în pace de ceva vreme...i-am răspuns aplecându-mi privirea în jos.
-Ar trebui să îi spui lui Draco mi-a răspuns el simplu.

Am ajuns în camera comună și fară măcar să salut pe cineva, am urcat direct în dormitor așezându-mă pe patul pufos.
Jack a intrat în cameră trântind ușa în urma lui.
-De ce nu mi-ai zis? m-a întrebat repede.

-Despre ce vorbești? l-am întrebat  uitându-mă nedumerită la el.
-O să îi rup capul lui Davies jur! a spus trecându-și degetele prin păr.
-Jack...nu e doar asta...am început bâlbâindu-mă.

S-a uitat la mine nedumerit și mi-a făcut semn să continui.
-Eu și Harry...noi...am...ne-am sărutat! am spus eu observând că mâinile mele tremurau și mi-am închis ochii.

-Ce ai făcut? i-am auzit vocea lui Jack și când mi-am deschis ochii stătea la mai puțin de cinci centimetri față de mine. Am scos un icnet și m-am grăbit să adaug:
-Jur că nu am vrut el m-a s-sărutat! am zis uitându-mă spre covorul pufos.

M-a apucat de încheieturile mâinilor și m-a trântit pe spate așezându-se deasupra mea.
-Doar eu am voie să te sărut pentru că ești a mea ai înțeles? m-a întrebat uitându-se fix în ochii mei.
-Îmi aparții Sara! a continuat. Spune-o!

-S-sunt a t-ta...am spus printre lacrimi.
-Bravo iubito mi-a spus, sărutându-mă pe frunte și apoi ieșind din cameră trântind din nou ușa în urma lui.