When Death appears from unknown

Capitolul 5 - Explicații și prietenie

M-am trezit destul de confuză și cu o durere de cap destul de mare, într-un pat imens, înconjurată de o cameră mare, modern decorată, în nuanțe de roșu și alb. Părea recent renovată și dădea impresia unui apartament scump cu o vedere spre tot orașul al vreunui magnat din vreun film american. Puteam vedea că are baie proprie, o garderobă, un televizor de ultimă generație, la care erau atașate o consolă de joc și un volan, iar pe birou trona un calculator performant, cu 3 monitoare, căști, cameră web, un microfon profesionist. În partea stângă puteai vedea și un laptop și o tabletă.

Confuzia mea creștea tot mai mult, căci nu înțelegeam cum am ajuns în apartamentul unei persoane putred de bogate, pasionate de jocuri și aparatură de ultimă generație. După starea de confuzie a urmat un mic șoc când am realizat că mă aflam în casa unui necunoscut și mă trezisem tocmai în patul lui. „Nu pot să cred ce mi se întâmplă... Viața mea o ia razna tot mai mult și sfârșesc în locuri tot mai ciudate pe zi ce trece! Ah!" am urlat eu în sinea mea. După câteva clipe în care mi-am plâns de milă și mă agitasem, încercând să-mi dau seama cu ce am greșit de am ajuns în situația asta, am auzit cum ușa de la cameră se deschise. Mi-am îndreptat privirea spre ușă și pot spune că am răsuflat ușurată când l-am văzut pe Grell intrând în cameră, cu un pahar de suc de fructe în mână.

- Văd că frumoasa adormit s-a trezit însfârșit. Cum te simți? Credeam că am să fac un atac de cord mai devreme! *spuse el ușor răstit, dar cu un ton din care se putea citi îngrijorarea*

- Sunt bine... nu-ți fă griji. Dar ce s-a întamplat mai exact?

- Păi, cred că ai avut parte de ceea ce voi oamenii numiți un atac de panică. Ai început să țipi și să plângi, respirai greu și m-am temut că te vei sufoca, iar cum nu puteam să te liniștesc în vreun fel, nu am avut de ales decât să te adorm și te aduc aici. Credeam că urma să mori a doua oară în mâinile mele... simțeam că înnebunesc. L-am sunat după pe Will panicat să îmi explice ce să fac, și deși era enervat că l-am deranjat, mi-a spus să aștept să te trezești și că totul va fi bine.

În acel moment o migrenă imensă mi-a străfulgerat capul, urmată de toate amintirile a ceea ce sa petrecut acum câteva ore. Într-adevăr, a fost un adevărat șoc pentru mine să realizez ce înseamnă defapt să fi o Coasă a Morții, cu toate luptele, sângele, cruzimea și mai ales calmul de gheață necesar să accepți toate astea, ceva ce părea mult prea mult pentru o persoană slabă de înger ca mine care nu se îndură să omoare o muscă. M-am luat de cap, moment în care Grell se apropie de mine, speriat că voi avea din nou o criză. Am ridicat mâna ca semn să se oprească și i-am spus:

- Sunt în regulă... stai liniștit. E doar o durere de cap. O să-mi treacă *spun eu, după care îmi ridic capul doar ca să realizez ce aproape eram unul de altul și cum privirile noastre s-au intersectat, lucru ce cred că m-a făcut să roșesc și să-mi feresc privirea de a lui*

Grell se uită puțin confuz la mine, după care oftă și îmi spuse pe un ton ironic:

- Ah, Doamne... voi oamenii sunteți așa de sensibili. Și cum nu era suficient asta, am avut și norocul grozav să dau peste o femeie slabă de înger ce nici măcar nu suportă să vadă sânge. Doamne, ce-am făcut să merit asta?

- Hei! *am strigat eu ușor iritată*. Nu aveam de unde să știu absolut tot ce implică treaba asta cu Shinigami și Coasele Morții când am luat decizia aceea la tribunal! Așa că nu te mai plânge.

- Adevărat, nu aveai de unde să știi tot. Dar totuși cum ți-ai imaginat tu că va fi să devii una cu o armă letală, a cărei rol e să omoare și să colecteze suflete!? Credeai că munca unui Shinigami nu implică vărsare de sânge?