PARADISUL lui LUCIFER

§ Prolog §

©Toate drepturile de autor strict      rezervate. Orice reproducere de orice fel fara acordul detinatorului va duce la incalcarea legii dreptului de autor.
Utilizatorii , nu pot distribuii, copii sub niciun fel, sau sa traduca fara acordul in scris al detinatorului dreptului de autor.

!?Cartea contine, scene de violenta , scene si limbaj cu conotatie sexuala , limbaj litentios sau injurios, cititi pe propria raspundere.

Lectura placuta!

*---*

De când s-au mutat părinții mei la capătul celalalt al lumii ma descurc chiar foarte bine singură, stau intr-o casa nu foarte sofisticată sunt la liceu in clasa a 11a, lucrez ca ospătăriță după ore si câștig destul de bine. Am 1,70 înălțime ma numesc Sophie Thomson am par negru lung pana la șolduri ochii verzi, talent la dans si tupeu cât cuprinde.

Azi este vineri spre norocul meu și trebuie sa ma pregătesc pentru școală asa ca ma trezesc de la 5:00 dimineața ca sa fiu gata pana la 7:50 ca sa pot prinde microbuzul, îmi place sa fiu punctuală. Ma ridic leneșă din pat si ma îndrept spre baie pentru rutina zilnică, un dus de zece minute dupa care îmi pregătesc cafeaua, ma spăl pe dinți si imi iau un mar din fructiera. Iau cafeaua in paharul meu de carton si ies pe ușă îmbrăcată decent.

Îmi pun căștile în urechi si aștept autobuzul. Pe lângă mine trece un băiat blond care varsă cafeaua direct pe geaca mea de piele, ma abțin sa nu înjur pentru ca stau prost cu nervii si urc in microbuz, sunt doar trei km pana la școală asa ca nu ma plâng. Ajung totuși la școală unde nu am foarte multi prieteni si sincer imi e mai bine singură, pășesc pe coridorul scolii unde nu era nimeni, ciudat de obicei erau mulți copii pe hol. Brusc imi scapa cărțile din mână, iar timpul se oprește in loc înainte ca ele sa faca contact cu solul, in spatele meu simt pe cineva, iar când ma întorc aud cărțile mele căzând dupa care in secunda următoare copii apar pe coridor, fiori ma cuprind prin tot corpul ignor ce am simțit mai devreme și imi adun cărțile continuandu-mi drumul spre etajul doi!

Orele trec foarte repede ca de obicei, nu vorbesc cu nimeni mai mult de un "Salut" sau "Ce faci?" si merg spre casa. Întâmplarea care sa petrecut dimineață ma inspaimanta si acum. Trebuia sa țin cont ca acest cartier nu e tocmai "decent" pentru mine dar cu timpul te obișnuiești, viața este oricum grea ca sa mai adaug ceva in plus față de antrenamentele mele la dans si munca pe lângă asta si școala! Ajung in curtea casei mele la fix cat sa observ ca lângă mine sa mutat cineva nou, marea minune este sa găsesc oameni noi pe aici, majoritatea fug de acest cartier!

Ma schimb de hainele pe care le aveam si mănânc ceva, ma pun la masă iar soneria începe sa sune zgomotos in liniștea care era in bucătărie, merg spre ușa dar nu era nimeni, cineva are chef de farse la ora asta, o încui înapoi iar in spatele meu apare un băiat înalt cu parul brunet si ochi negri ca taciunele.

Azi am liber de la munca deoarece e vineri, încet se apropie ora 00:00 iar eu știu ca trebuie sa dorm acum dar prefer sa mai stau puțin ca sa privesc videoclipul pe care prietenii mei mii l-au trimis cu coregrafia pentru dans. Telefonul incepe sa sune pe noptieră, ma încrunt si decid sa răspund.

— Aici Sophie! Spun ca de fiecare dată cand ma suna cineva! Dar nu răspunde nimeni. Serios nu am chef de glume la ora asta, de la oricine ai numărul, nu mai suna!

— Nu te panica Sophie, știu in ce ma bag, pentru tine voi fii "Iubirea vieții tale" poți sa te consideri norocoasa!

Îl aud râzând vocea pare groasă dar drăguță in același timp, dubios dar drăguț, închid telefonul si il pun înapoi la încărcat, nu vreau sa fiu obosită sau stresata cel puțin nu de data asta! Sunt destul de singură ca sa mai pot adăuga si insomnia. Trag draperiile si încerc sa dorm. Culmea, nu pot, nu înțeleg rasul acela își face loc in mintea mea si răsună încontinuu, pare ciudat din partea mea sa ma gândesc la asta, daca era un psihopat? Pentru siguranța mea ar fii mai bine sa vorbesc cu Rose sa ma aduca acasă imi e frica de asta.

Dar probabil sunt eu paranoia si era doar un apel de la un om beat care a luat numărul de undeva sau o farsă de la școală, mai bine nu as lua in seamă asta dar telefonul suna dinou, ma sperii ridic telefonul si răspund, poate nu este el.

— Așa te porți cu băieții in general sau îți place sa fi mai dură?

— Îmi place sa știu cine ma suna așa ca, măcar spune-mi cine ești! Spun asta tremurând sub pătură!

— Si mică si nerăbdătoare, sunt un băiat drăguț, cu parul brunet, te topești in ochii mei daca ii privești adânc!

— Nu ma mai suna. Spun asta si închid dinou telefonul oprindu-ma din a face altceva ma întorc pe partea cealaltă a patului si ma pun sa dorm!

Va fii totul atât de greu si tot o data la fel de bine daca nu ma mai gândesc la tipul acela! Cu cât stau mai liniștită cu atât e mai bine pentru mine, sau asa sper! Trebuia sa ma mut de aici cand aveam ocazia dar n-am făcut-o deoarece nu am putut renunța la locul in care m-am născut si am crescut 17 ani chiar daca ai mei au plecat îmi era greu sa plec cu mama sau tata si asa am rămas aici, ma simt bine sa locuiesc in casa asta chisr daca cartierul este dubios.