PARADISUL lui LUCIFER

Capitolul 10

Din perspectiva Lui

Era cu Amon în tot acest timp. Era atât de aproape de el în cât îmi venea să îi rup gâtu, nenorocitul știa. Știa că sunt aproape, mi-a trimis fiecare gând al lui despre felul cum arată Sophia. Despre felul cum își dorește să îi mângâie pielea fină, mă învârt prin casă de nebun. Încerc din răsputeri să îmi mețin calmul. Să respir încet și normal, dar acel sentiment de gelozie și neliniște, mă sâcâie, ma omoară. Dacă ea ar știi totul, dacă ar fi capabilă să înțeleagă că nu sunt un bărbat normal și dacă aș știi că rămâne lângă mine după ce îi spun tot, ar fi diferit.

Mă simt ca într-un labirint. Îmi este frică să o mai las pe Elena cu ea, pentru că este foarte ușor influențată de către Amon și de asemenea nu pot nici să o țin ostatică în casa mea până îmbătrânește. Cum reușesc să fiu în mai multe locuri de unul singur? Dacă el reușește să îi câștige încrederea, sunt pe deplin scos din peisaj. Am câteva variante care ar fi foarte utile, aș putea lucra ca barman în aceeaș cafenea ca și ea, iar pentru orele de dans pot fii antrenorul ei. Petrecând mai mult timp cu ea și invadândui mintea ca Înger Păzitor, ar trebuii să îi țină creierul destul de ocupat.

Oftez zgomotos când o văd pe Sophie cum intră în casă, cam fericită pentru ora patru dimineața, nu știu ce au vorbit dar știu sigur că acest comportament nu mii se datorează mie. Elena este la mine în casă, pe canapea, iar când se trezește o voi învăța o lecție foarte importantă despre cum este să îți trădezi fratele.

— Elena, haide trezește-te. Mai avem timp fix până la ora șapte, după sunt in spatele Sophiei și nu am timp să mă mai ocup de tine.

Știu că mă aude, știu că face pe proasta cu mine, dar uneori când te comporți prea mult ca un prost, ajungi să fi unul. Cu mine poate să încerce orice teatru ieftin, nu funcționează. Sunt prea, precaut în ce o privește pe ea.

— Ți-am spus că îmi pare rău, Lucifer, nu am vrut să îi dau oportunitatea asta, dar chiar îmi era dor de el.

Mă întorc către ea cu mâinile încrucișate la piept. Râsul meu isteric și scurt o face să realizeze gravitatea situației.

— Iți era dor de un om care te-a voiolat? Bine, nu știu dacă îl poți numii viol dacă ți-a plăcut câteva secunde mai târziu. Îți era dor de un om care a încercat să mă otrăvească, punându-mi într-un pahar floarea morții?  Trebuie să fii de-a dreptul paranoică. Dar pentru că sunt fratele tău scump și drag, Abel va avea grijă să știu tot ce faci, douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Care Abel mă întrebi? Fostul tău. Singurul pe care chiar l-am plăcut, puțin.

Se ridică nervoasă de pe canapea, și își îndreaptă pașii către mine. Face o față bosumflată sperând din adâncul sufletului ei putred că am să îi cred porcăriile. Abel intră pe ușa casei mele și îi face cu mâna zâmbind Elenei.

Nu sunt multe de spus despre el. Este un înger, părul lui gri scurt, iar ochii săi albaștrii îi scot în evidență tot corpul, care nu vreau să mint este bine lucrat. Spre deosebire de mine, el preferă hainele mai largi sau trening. Acum este îmbrăcat în pantaloni sport, negrii lungi și un hanorac crem larg cu gluga. În picioare poartă adidașii lui de aceeaș culoare ca și hanoracul. Este simpatic, ma ajutat de foarte multe ori cu favoruri și sincer să fiu sunt invidios pe el. Rămâne curat în permanență, cred că și în noroi dacă ar cădea hainele lui ar fii complet imaculate, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

— Abel, intră frate, nu sta așa în dreptul ușii.

Cu pași mari ajunge lângă mine unde ne rezumăm la un salut strâns de mână. Este cald. Da, îngerii au și ei farmecul lor, Abel a manifestat o credință aparte pentru tatăl meu Dumnezeu, iar pentru mulți este un model demn de urmat. Deșii Cain la ucis pe Abel probabil cu sânge rece, El a avut până în ultimul moment în gând rugăciunea Domnului, nici măcar o secundă nu a vrut răzbunare. Probabil de asta puritatea lui este specifică.

Sora mea îl privește dându-și ochii peste cap. Da, înjură în gând de morți și de sfinți, lucru care mă face să râd. Nu mă doare nici în cot de înjurăturile sau părerile ei. Ma mințit, trădat și mai presus de toate ma dezamăgit. Speram câtuși de puțin să mă ajute și să mă înțeleagă, dar ea a decis să gândească pentru ea și să vină la mine doar când lucrurile merg prost. Ei bine trebuie să învețe că nu am să fiu tot restul vieții mele lângă ea, că nu sunt o marionetă care o ajută numai când are ea chef.

— Nu îmi place Abel, Lucifer.

— Corect, dar îți plăcea când ți-o trăgea pe la spate în debaraua castelului meu, nu?

Singurul care își abține râsul este Abel. Soră-mea a rămas cam mută, eu știu totul. Dacă am tăcut și nu le-am spus nimic asta nu înseamnă că nu știam. Îmi place să îi închid gura, mai ales că roșeala din obrajii ei seamănă cu un crab încins. Cum am spus. Nu permit să fiu luat de prost. Nu permit să fiu călcat în picioare de către nimeni.

— Acum că totul sa stabilit. Nu te mai apropii de Sophia. Nu vreau să aud nimic. Am și alte variante mult mai urâte pe care le pot aplica pe cârca ta daca nu înțelegi de vorbă bună. Tu, Abel, ești iubitul ei doar în fața lumii, ce faceți nopțile nu mă privește.

Am fost prea bun cu ea. Am vrut să fie ea bine și am pierdut esențialul. Mă folosea. În timp ce alergam de nebun dupa Sophia, surioara mea mă folosea să ajungă la Amon. Frumoasă poveste. Păcat de final.