Imaginea perfectă de Crăciun

Mici dezamăgiri și noi obiective

     Ok. Să mă trezească cineva din acest vis paralel. Nu! Mai bine să mă țină cineva legată, că dacă nu risc să-i dau pe cei doi cu capurile unul de celălalt să-și revină. Îmi dau ochii peste cap și îi privesc cu o sprânceană ridicată cum se analizează din cap până în picioare de parcă ar fi cele mai tari gagici de pe planetă.

     Nu, că îi strâng de gât pe rând.

     Mădălin se uită la Cristian de parcă se abține să nu sară pe el, iar idiotul de prieten al meu mai are puțin și izbucnește în râs. Nu! Ăsta iar pune ceva la cale și nu aș vrea să fiu pe lângă ei când acesta va începe să vorbească.

     — Nu pot să cred că ai căzut și tu în capcana ei. Fraierul începe să râdă făcându-l pe Mădălin să se încrunte.

     — Nu înțeleg. Vocea lui Mădălin răsună nedumerită și-l privește pe Cristian de parcă ar fi a opta minune a lumii.

     Idioții. Sunt curioasă ce vrea să scoată nebunul pe gură și cum va ieși Mădălin din asta.

     — De fiecare dată când pleacă în deplasare pentru articole, îi cade câte unul în plasă. Cred că are un amant în fiecare oraș.

     Mădălin face ochii cât cepele și mă privește scârbit. În loc să mă apăr, îmi strâng buzele într-o linie dreaptă și încerc să mă abțin să nu râd.

     — Nu pot să cred! Acum înțeleg de ce te-ai jucat așa cu mine.

     — Asta nu e tot. Acasă o așteaptă trei copiii și de aceea am venit acum după ea, să-mi duc soția acasă. îl întrerupe Cristian înainte să-și poată termina ideile ce-l năpustesc.

     — Ești... Nu pot să cred că m-am lăsat pe mâna unei femei ca tine.

     Văzându-l atât de nervos, nu mă mai pot abține și izbucnesc în râs. Doamne, nu credeam că va cădea atât de ușor în plasa lui Chris. Am crezut că are mai mult creier de atât.

     — Ești nebună! Concluzionează după ce mă ascultă câteva minute bune în care am râs atât de tare, încât m-am pus jos la ce tare mă doare burta.

     — Nu pot să cred că încă mai faci asta idiotule, dar ce mă surprinde și mai mult, e că bărbații cu cât cresc în vârstă, cu atât cad mai ușor în plasa ta, Cristian. Ești bun. Bravo!

     Mă ridic de pe jos și îl bat pe umăr prietenește. Îmi șterg fundul de praful ce l-am cules de jos și îi arunc o ultimă privire lui Mădălin.

     — Auzi, credeam că ai mai mult la tărtăcuță, zânule. Fraierul ăsta de lângă mine, tocmai ți-a întins o capcană și tu ai căzut ca idiotul în ea. Un lucru îți spun: nu te îndrăgosti de mine, nu sunt pentru tine.

     Mă răsucesc pe călcâie și dau să intru în clădire. Toată drama asta mi-a dat o foame de nedescris. Voi urca în cameră și voi comanda ceva.

     — Dana, stai! Îl aud pe Chris cum strigă în urma mea, însă nu mă opresc până ajung în fața ușilor imense ce dau spre recepția motelului.

     — Zânule, acum fii fericit, mi-ai aflat și numele, nu trebuie să mai angajezi acel detectiv pentru asta.

     Fac pe copilul supărat, dar măcar așa va vedea că eu nu sunt o joacă. Știu ce voia de la mine, deși sunt conștientă că am început să mă atașez de el chiar dacă nu l-am văzut doar de câteva ori. Vorba aceea, sentimentele nu se controlează.

     Îl aud pe Cristian pe urmele mele, ceea ce înseamnă că Mădălin a ales să plece precum un laș. Poate e mai bine așa. Asta înseamnă că a fost doar un flirt ,,adolescentin" și nimic mai mult. Niște săruturi inocente și câteva clipe superbe petrecute împreună.