Being Chased

Capitolul 18

 

            Amanda... Amanda... Amanda...

         "De ce îmi sună atât de familiar numele ei?" mă întreb în șoaptă.

           Am făcut tot felul de teorii despre femeia blondă, dar niciuna nu era destul de plauzibilă pentru descoperi de ce mi se pare că am cunoscut-o mai înainte. Comportamentul și atitudinea ei nu mi-au trezit atâtea bănuieli la început, dar când am văzut-o, ieri, vorbind cu Emma mi-am dat seama că ceva nu e bine. Și felul în care bunica s-a manifestat în fața ei a fost ceva neobișnuit. Să nu mai vorbesc despre acea conversație care nu avea nicio noimă pentru mine. Nu sunt vreun fel de ființă supernaturală ca să citesc gândurile oamenilor sau să-i fac să-mi spună adevărul, așa că singurul lucru care îmi rămâne este să trag cu urechea. De fapt nici la asta nu sunt atât de bună.

          Scuzați-mă că nu obișnuiam să fac asta până să vin aici! Fac și eu ce pot!

         Nimeni nu ți-a zis nimic...

          Știu, încercam doar să mă fac să mă simt mai bine. Nu vreau să recunosc că sunt surdă.

        Și spune că eu sunt stupid...

        Mai taci!

         Mi-am strâns cărțile de pe bancă și m-am grăbit spre ieșire când a sunat clopoțelul. Ca să-mi iau gândul de la mesajul primit de la Chase mi-am mutat atenția spre Amanda și tot acest mister care o învăluie și care începe să mă îngrijoreze. Amanda acasă la mine a fost... ciudat. Dacă stau să mă gândesc mai bine, bunica nu a mai adus vorba de ea din acea dimineață și eu am uitat complet de ea. Faptul că o întâlnesc la două săptămâni în cafeneau mea preferată, stând de vorbă cu prietena mea, nu cred că e o întâmplare.

         Am lăsat cărțile în dulap și m-am îndreptat spre cantină. Toate aceste gânduri și teorii mi-au făcut foame și nu mai pot face asta cu stomacul gol. Am nevoie de energie dacă vreau să-mi dau seama cine e de fapt femeia asta și ce vrea cu adevărat de la familia mea.

            Adică de la mine și bunica... nu am o familie atât de mare pe cât las să pară...

           Totul e mult prea complicat pentru mine. Viața mea era mult mai simplă când locuiam în Seattle. Singurul lucru de care eram îngrijorată a fost  ca ceilalți să nu se apropie prea mult. Aici trebuie să mă asigur căChase nu mă va face să o iau razna, că Lucy nu va intra la pușcărie pentru că și-a înecat fratele sau l-a omorât cu un papuc, că Dean va plati pentru ce i-a făcut lui Lucy și că Amanda nu va reuși să-și îndeplinească misiunea pentru care a venit, oricare ar fi ea... dacă există una...

          Sunt atât de multe, iar eu sunt una singură. Nu știu cum le voi face pe toate. Deși, dacă stau să analizez mai îndeaproape lucrurile, un Chase mort nu e atât de rău... Pe Lucy o voi scoate pe cauțiune sau mă voi asigura că nu se vor găsi probe incriminatorii. În acest fel nu voi ajunge într-un ospiciu. Toată lumea are de câștigat.

          Dar, până la urmă, o vor aresta pe Lucy?

        O voi ascunde într-o peșteră. Îi pot face cunoștință cu prietenele mele, maimuțele.

        Dar nu ai nicio prietenă maimuță.

       Îmi voi face. Am început să devin destul de bună la asta.

        Lucy a venit la tine și a vrut, prin nu știu ce minune, să fie prietena ta, nu tu.

         Da, dar cum rămâne cu Chase, Dean și Emma?