Being Chased

Capitolul 28

Ce ar trebui sa fac acum?

Du-te la el!

De ce as face asta?

Pentru ca nu cred ca va pleca.Vrei sa ramana acolo in ploaie?Daca va ingheta de frig?Tu vei fi responsabila!

Haide!Desi ploaua sunt peste douazeci de grade!

Da,dar asta nu inseamna ca nu poate raci!Vrei asta?Vrei sa ai pe constiita asemena crima?

Nu va muri dintr-o simpla raceala!

De unde stii tu?

P-pai...

Vezi?!In locul tau as iesi afara sa vorbesc cu el!

Si daca ma raneste din nou?

Si daca nu o va face?Te-ai intrebat asta?Daca nu risti,nu castigi!

Ai dreptate!Mai bine ma duc acolo si vad ce vrea decat sa ma gandesc mai tarziu ce ar fi fost daca as fi vorbit cu el.

Asta-i spiritul!Acum du-te inainte sa faca pneumonie!

Ok,ma duc!Daca nu risc nu castig.

Ok,du-te!

Ma duc!

ACUM!

Gata!Gata!Doamne,ce autoritar esti!

Il iau ca pe un compliment!Acum,misca-te acolo si arata-i tipului aluia ca nu te-a afectat cu nimic ce ti-a facut.

Dar m-a afectat!

Nu mai conteaza,doar du-te la el odata!

Am coborat scarile in liniste pentru ca nu vreau sa ma auda bunica si sa inceapa sa ma interogheze.Din fericire nu era nici in bucatarie si nici in sufragerie,asa ca am alergat pana la usa in caz ca se gandeste sa vina pe aici.Mi-am pus mana pe manerul usii si l-am strans usor inca ezitand.

"Daca nu risti nu castigi!"mi-am spus incet si am tras aer adanc in piept,deschizand-o.

Chase statea in fata mea ud leoarca,dar se pare ca pe el nu-l deranja asta nici macar un pic.Privirile noastre s-au intersectat pentru o clipa.Cred ca asta fusese un fel de semnal pentru el,pentru ca in urmatorul moment l-am vazut cum se indreapta cu pasi repezi spre mine.Mi-a trebuit toata stapanirea de sine sa nu ma intorc inapoi in casa si sa-i inchid usa in fata pentru ce mi-a facut.

Asta ar fi un semn de lasitate si tu nu esti asa!Infrunta-ti cosmarurile pentru ca nimeni nu o va face pentru tine.

Eu sunt cea care i-a marturisit ca e indragostita de el,nimeni altcineva.E vina mea ca acum am inima franta din nou,a nimanui altuìcuiva.Eu mi-am facut-o singura si tot eu trebuie sa infrunt consecintele.A fost ceva infantil sa-mi recunosc sentimentele in fata lui,dar nu mai puteam tine in mine tot ce simt pentru el.Devenise ca o povara ce imi atarna greu pe umeri.

Macar am fost destul de curajoasa sa o fac,chiar daca el nu simte la fel.

Acum,baiatul care inca imi avea inima se afla la doar cativa centimetrii distanta de mine.Voiam sa-l ating si sa-i spun din nou si din nou cat de mult il iubesc,dar era imposibil.

I-am marturisit deja ca sunt indragostita de el.Nu am nevoie sa fac o alta gafa!Ar fi mult prea greu de suportat.

Ii simteam ochii cum ma scaneaza de sus in jos si inapoi,lasand un foc mistuitor pe corpul meu.Nu conteaza ca mi-a frant inima,avea acelasi efect asupra mea ca inainte si sunt sigura ca-l va avea pentru o lunga perioada.