Alesul Inimii (vol. 2) INGERI SI DEMONI

Partea 21

- Neataaaaa! strig-tip in gura mare, probabil diminetii, pentru ca Drake inca dormea.

Se trezeste speriat, se uita in camera cu o privire care m-a inspaimantat putin - cauta orice forma de amenintare asupra mea - banuiesc...

Negasind vreuna, se la mine si imi spune serios:

- M-ai speriat. Credeam ca esti in pericol. Ce iti veni sa tipi?

Ma uit in jos, punandu-mi pe fata cea mai trista privire pe care am putut-o avea.

- Imi pare rau ca te-am trezit. Eram prea bine dispusa. Si am simtit nevoia sa o exteriorez! ii explic eu.

Drake ofteaza si se lasa inapoi in pat, razand subtil.

- Bine dispusa, huh? intreaba pe un ton glumet.

Amintindu-mi de aseara, m-am inrosit instant.

Claaar! adauga prietena mea, nebuna, gemand usor.

Perversa!

Esti plina buna dispozitie azi. Vad ca ai si chef de glume... Si apropo, scumpo, nebuna esti si tu! Si perversa! Pana la urma, suntem una si aceeasi persoana! rationalizeaza...

Demonita?

Mult mai bine decat nebuna!

- La ce te gandesti? intreaba Drake, apropiindu-se de mine si jucandu-se cu cearceaful care, oarecum, imi acoperea trupul gol.

- Vorbeam putin cu partea demonica.

- Probleme? intreaba ingrijorat.

- Nici una. Suntem bine... Acum! adaug mai tarziu.

Drake imi zambeste si ma saruta usor, pe frunte.

Oftez dramatic in mintea mea si plang de mila (tot mental) buzelor mele neatinse.

Evident, Drake a observat asta asa ca, a profitat de frustarea mea si a inceput sa zambeasca usor.

Avea alte ganduri, diferite de ale mele. El nu voia numai un sarut, pe buze.

El voia tot pachetul...

Asa ca, dintr-o miscare, cearceaful era pe jos.

- Aaaa! tip usor si apoi ma imbujorez ca o tomata.

- Credeam ca am trecut peste faza cu nuditatea, scumpo! exclama Drake, ranjind ca un vulpoi.

Imi indeparteaza mainile, cu care imi acopeream modestia, si se lasa pe mine, evitand sa isi lase toata greutatea pe mine.

- Mai usor, Casanova! ii spun si il imping usor. Inca nu am trecut peste discomfortul de acolo jos. Plus ca, avem de discutat chestii serioase! Stii tu! Eu, incoronarea, tu, dusmanii mei, prietenii tai, din astea!

Drake ofteaza si, dupa inca un sarut scurt, sare din pat, lasandu-ma sa ii vad posteriorul ala ferm, in timp ce se imbraca.

Yummi! adauga demonita.

Ai dreptate soro! ii raspund mental si oftez ca o adolescenta indragostita.

Ma ridic si ma imbrac si eu, apoi il urmez pe Drake.

- Ne ducem in biroul meu. Este izolat fonic. Ai dreptate. Nu toti ghatorienii ne-au primit cu bratele deschise. Nu vreau sa risc sa auda cineva ceva important. Sau ca tu sa patesti ceva.

Ii aprob si intram in biroul lui.

Ne asezam pe canapea si ne uitam unul la celalalt.

Pentru cateva minute...

- Si..., incep eu, nestiind cum sa sparg gheata.

El a propus sa venim in biroul lui pentru discretie, nu?

Pai, tot el sa inceapa...

Drake imi zambeste usor, imi mangaie parul, si imi spune:

- Pentru inceput, ma bucur ca acum am rezolvat cat de cat probleme noastre. Cat despre celelalte, ei bine, trebuie sa ne ocupam de ele.

O sa trebuiasca sa imi anunt ghatorienii. Soldatii mi-au fost totdeaunea loiali, asa ca ei nu au nici o problema cu ceea fac, indiferent de alegeri. Nu sunt prea sigur, de Batrani. Aia tot timpul mi-au stors creierii. Si cred ca acum, o sa mi-i faca icre. Iar ceilalti, putina violenta nu strica.

- Deci, nu ar fi o problema prea mare, pentru noi, decat Batranii astia?

- Sunt un fel de grup. Consilieri, mai degraba. Desi, de multe ori, alegerile lor au fost groaznice. Pun pariu ca tot ei au organizat rapirea ta, atunci. Doar ca, nu am dovezi. Asa ca, nu pot stinge Consiliul.

- Si ce putem face? Nu e ca si cum am da buzna peste ei si i-am ameninta sa nu ne creeze probleme! ii spun ironica.

Drake imi zambeste usor, desi era mai mult un mijit, facandu-ma sa inteleg, ca, de fapt, chiar la asta se gandea.

- Esti nebun!

- Pentru tine, Aleasa mea, fac orice.