Alesul Inimii (vol. 2) INGERI SI DEMONI

Partea 7

Ceva mai tarziu, dupa ce Seth si-a revenit din visatul cu ochii deschisi, au aparut si ai mei.

Se pare ca trebuiau sa imi deblocheze puterile, si pentru a face asta, trebuia sa aiba loc un ritual.

Nu stiu cum sa spun, dar ritualul asta ma cam speria. Nu stiam ce puteri am, asa ca banuiesc ca de asta ma temeam cel mai tare.

O da, si inca ceva, se pare ca nu mai eram pe Pamant. Desi puteam sa jur ca si pe Pamant avem soare si luna si forme de relief, se pare ca, si in Iad ar fi ceva identic. Este un fel de lume paralela sau ceva de genul. Sincer cred ca mama mi-a pierdut atentia pe la faza cu formele de relief. Apoi am aflat ca si ea a patit la fel atunci cand cumnata ei, sora tatei i-a vorbit despre Iad.

Si aici ajung la urmatorul aspect al spaimei. Se pare ca veneau mai multi oameni, ma rog demoni si ingeri, pentru acest ritual. Prieteni, rude si apropiati alor mei. Toti veniti cu scopul sa imi asigure primirea puterilor inapoi.

Pasesc in incaperea unde avea loc ritualul, impreuna cu Seth, care nu m-a lasat deloc singura, asta bineinteles, mai putin cand intra in mica lui lume de visat cu ochii deschisi.

Intradevar, erau ceva persoane prin jur. Toti cu aure diferite, care aveau un singur lucru in comun, in ciuda faptului ca erau creaturi ale Iadului sau a Raiului - erau veniti pentru mine.

Ca o mare familie.

Sa ma suporte.

Si chiar ma simteam minunat in prezenta lor. Si cum niciodata nu am facut asta, am ajuns in centrul camerei, m-am uitat in ochii lor si le-am spus:

- Imi pare atat de bine ca imi sunteti alaturi acum. Habar nu aveti cat de mult conteaza pentru mine, faptul ca ati venit sa ma sustineti. Va multumesc! le spun sincer cu lacrimi in ochi.

Nu am primit un raspuns din partea lor, insa plecaciunea acestora a fost cat o mie de cuvinte.

Tata si mama au aparut si ei in centrul camerei si m-au luat in brate.

- Esti gata, scumpo? ma intreaba mama.

Ii aprob incet pentru ca pur si simplu eram prea panicata sa mai pot spune ceva.

- Inchide ochii scumpo! ma indeamna tata cu o voce dragastoasa.

- Stai linistita. Nu te va durea! adauga Seth.

Le aprob inca o data si imi inchid ochii.

O aura rosiatica si cuvintele incantatiei rostite de mama si tata, au inceput sa se invarta in jurul meu, cuvintele creand un vortex care mi-a imbracat mai apoi corpul.

Am simtit cum ma ridic usor in aer si cum o presiune grozava mi s-a ridicat de pe umeri.

Apoi liniste.

Si libertate.

Cuvintele au intrat in mine, la propriu, si la fel si aura.

Incantantia a ajuns la sfarsit pentru ca vocea alor mei s-a stins.

Deschid ochii si ma uit la cei din jur.

Eram inca in aer, banuiesc, pentru ca eram oarecum deasupra lor.

Privesc spre umeri si tip.

- Aaaa! Am aripi rosii? strig spre mama si cobor spre ea luand-o in brate.

- Se pare ca da! spune mama uimita. Cel putin un lucru este sigur. Cu mine semeni! spune mama mandra razand spre tata care parea un pic trist.

Seth vine langa mine si ma ia in brate.

- Bine ai venit in grupul Inaripatilor Insangerati!

- Asa ni se spune? il intreb eu.

- Nu. Dar asa imi place mie sa ne spunem. Dar ca sa stii, numai noi trei avem astfel de aripi. Suntem unicati, sormeo, unicati iti spun!

Tata incepe sa isi traga nasul, ca si cum ar plange. Eu si Seth ne ducem si il luam in brate.

- Hai nu fi suparat, tata. Uite, semanam cu tine. Avem ochii ca ai tai! ii spun eu razand.

- Si stii bine ca ochii verzi sunt cei mai frumosi! adauga Seth.

Vulpoiul...

Tata incepe sa rada si ne ia in brate, scotand limba spre mama.

- Ma jur, va comportati uneori ca si cum nu ati fi conducatorii Iadului, bolboroseste Seth in parul meu.

- Ok! spune mama si se retrage din imbratisarea de grup. E timpul sa petrecem, fratilor! Mostenitoarea tronului si-a reluat locul printre noi. Sa sarbatorim!

Toti s-au ingramadit spre iesirea, ramanand eu, Seth si lupii.

Cumva mama a zis mostenitoarea tronului?

- Nu prea sunt o persoana sociabila. Si faza cu Bine ati venit la ritualul meu, nu e o chestie pe care o fac mereu. Ba chiar, evit aglomararile astea! ii spun speriata lui Seth.

- Nu esti singura, sormeo. Nu esti singura! ofteaza Seth.

- Asa de nasoale sunt petrecerile pe aici?

- O nu. Nu toate. Doar ale mamei, spune Seth si se incrunta. Mai bine ne ducem in sala de bal. Nu vreau sa ii puna pe Pufi si Puchi sa ne ia de ceafa si sa ne aduca acolo.

- Poftim? il intreb speriata.

- Crede-ma! A mai facut-o. E obsedata de petreceri. Si ca cei invitati sa ajunga la timp. Asa ca hai, sa nu mai zabovim, printesa.

- Cine mai spune zabovim, in zilele astea? Printesa, deci, huh?

Seth se intoarce spre mine si imi zambeste batjocoros. Imi deschide usa si imi face semn sa ies.

- Printesa, cam asa se vorbeste pe aici, la petreceri mai formale. Si, ca referinta, esti viitoarea Regina.

- O, in draci! Hai odata. Sa terminam cu socializatul pentru seara asta. Nu mai zabovi! adaug eu incercand sa maschez teama in legatura cu preluarea regatului.

Dar inainte sa imi raspunda, ma impiedic de un pres si ma vars, la propriu, pe jos.

Seth incepe sa rada si sa arate cu degetul spre mine.

- Gratioasa ca o printesa, vad! spune el sarcastic.

- O mai taci si ajuta-ma sa ma ridic, daca tot sunt asa o printesa! ii spun iritata.

- Printesa pentru ceilalti. Pentru mine esti doar sormea. Ridica-te si singura. Doar de aia ai puteri. Ceea ce imi aminteste ca maine avem antrenament. Trebuie sa te invatam sa iti folosesti puterile, cumva! spune Seth razand ca un maniac, de faptul cum cazusem.

In curand eram singura pe hol. Si trebuia sa imi gasesc calea cumva spre petrecerea mamei, unde probabil toti asteptau sa imi puna intrebari si chestii sociabile.

Ugh, doar omoara-ma acum... Sau pune-mi alta piedica.