Alesul Inimii (vol. 2) INGERI SI DEMONI

Partea 13

Probabil ca va intrebati ce s-a intamplat cu mine, dupa ce Daniel mi-a dat de urma in sifonierul lui Seth.

Pai, nimic oameni buni.

Nimic...

Si mor de ciuda pentru chestia asta.

Si asta, numai din vina alor mei, care au intrat in camera lui Seth, la timp, inainte ca Daniel sa ma scoata din sifonierul minune. L-au luat pur si simplu pe sus si au disparut.

Mi-au stricat cheful.

Initial am crezut ca poate au venit sa ma salveze de furia ingerului cu par roz.

Dar m-am inselat...

Se pare ca au stat toata ziua, inchisi in birou, unde, au discutat starea mea instabila emotionala si despre cum nu vreau ca Alesul meu sa moara si chestii din astea.

Seth m-a dat afara din camera lui si mi-a interzis accesul pana a doua zi, ceea ce inseamna ca, a trebuit sa ma retrag in camera mea, unde, din lipsa de ocupatie, m-am apucat de redecorat.

Rezultatul?

Acum aveam o camera meserie.

Si un sifonier destul de bine aranjat, din cate pot spune.

Ma arunc in patul meu nou, imbracandu-ma in pijamele printr-o pocneala din degete, imi bag capul cat mai adanc in perna pufoasa de culoare mov, unde, aproape imediat am ajuns in lumea viselor, incercand sa scap pentru moment de toata nebunia din viata mea si din castel.

***

A doua zi, m-am trezit plina de energie si extrem de tarziu.

Iar am ratat micul dejun. La naiba, chiar ador clatitele alea pufoase ale bucataresei.

Niciodata nu ma trezesc ca lumea.

Ba este prea devreme, ba este prea tarziu.

Urgh!

Ma ridic din pat, fac un dus mai lung, imi usuc parul si il coafez usor folosindu-mi puterile, de care incepusem deja sa depind.

Literalmente...

M-am machiat finut si apoi m-am imbracat cu ceva comod, dar in acelasi timp ceva care striga tinuta formala de printesa.

Ies din camera si imi fac drum spre bucatarie, unde, cred ca se servea pranzul.

Intru in bucatarie doar ca sa dau privirea cu trei tristi si un Seth total ignorant fata de privirile celor trei crai de la apus.

Manca ca un nesatul si isi butona telefonul de zor.

Banuiesc ca, vreunui prieten cu care se va intalni diseara la petrecere.

Petrecerea...

Oftez dramatic, in mintea mea, mintindu-mi de minunata petrecere la care trebuie sa asist diseara, si la care va trebui sa socializez.

Urgh!

Apoi oftez din nou, vazand ca cei trei crai, alias mama, tata si Daniel, inva aveau fetele alea de tristi, de parca le-ar fi ucis cineva catelusul preferat.

Urasc privirea aia...

Pentru ca trebuie sa imi pun calitatile inca nedescoperite de psiholog in devenire si sa le explic, ca acum totul e in ordine si ca rezolvam noi cumva situatia asta.

As vrea eu sa fie asa de simplu...

Doar uita-te la fata lor!

Urgh, din nou.

Ma asez la masa si incep sa ma joc cu furculita. Seth inghite mancarea pe care o tot mesteca, beau apa si se ridica de la masa, tot cu nasul in telefon.

- Daca o vedeti pe Kate, sa ii spuneti ca o astept in camera mea! mormoie el fara sa se uite la ai mei.

Dupa cum spuneam, complet ignorant. Nici macar nu a realizat ca eram si eu la masa.

Seth dispare din bucatarie si raman doar eu si tristii.

Ridic spranceana de la ochiul stang si ii analizez.

Mama da sa deschida gura sa spuna ceva, dar eu ridic furculita si ii fac semn sa taca.

- Am inteles. Va pare rau. Ati realizat ca ati gresit. Scuze acceptate. Asa ca, hai sa trecem peste asta si sa mancam linistiti. Si sa dispara privirea aia de pe fetele voastre! le spun pe scurt, vocea mea sunand ca si cum ar da comenzi.

Eram mult prea satula de atata comunicare pe ziua de azi si de atmosfera creata de atitudinea lor.

Ii vad ca imi aproba si apoi cum fetele lor revin la normal.

Ma incrunt plina de confuzie, de felul cum mi-au urmat ordinele si ma uit la tata, care ma privea cu mandrie.

- Ai vorbit ca o printesa adevarata. De aceea, maine seara la petrecerea ta, te vom numi noua noastra conducatoare, Regina Katelynn! spune tata cu un zambet ciudat pe fata.

Poftim? Regina?

De parca viata mea nu era prea dezastruoasa, acum voi deveni si conducatoarea Iadului.

O Doamne!

De ce eu?