Alesul Inimii (vol. 2) INGERI SI DEMONI

Partea 9

Il urasc atat de mult pe Daniel.

Iti dai seama ce mi-a facut demonul/ingerul asta, ca nici nu ma mai pot misca acum, in pat?

Aseara de abia m-am tarat pana in baie si apoi, inapoi in camera. Nici nu stiu cum am reusit sa ma imbrac in pijamale.

Cred ca, in mod inconstient, mi-am folosit puterile.

Nu puteam sa le folosesc in acelasi fel si pe el?

Pun pariu ca stiu cum sa ma razbun pe el, daca imi revin dupa febra asta musculara.

Soarele ma stresa si el, grozav de tare. Si cum am uitat sa trag perdeaua la loc aseara, acum camera mea este inundata la propriu de lumina.

Cine ar fi crezut ca in Iad, lumina poate fi atat de vioaie?

Eu una, nu!

Incerc sa ma ridic, pentru a treia oara, rugandu-ma de muschii mei sa ma ajute putin si sa misc macar un milimetru.

Dupa 5 minute de maraiala si plansete si mormaneli, reusesc sa ma ridic.

In fund.

Acum trebuia sa mi-l dau jos din pat. Adica alte 5 minute pentru a ma ridica in picioare si echilibra mersul.

O sa il zbor pe Daniel...

Deschid usa dormitorul si ies pe hol. Am omis sa ma mai schimb si sa fac o vizita baii, ceea ce inseamna ca sunt inca in pijamale, iar parul a ramas incalcit si prins in acelasi coc-cuib de aseara.

Cobor pe scari spre bucatarie, luandu-ma dupa mirosul pranzului. Asta pentru ca am dormit toata dimineata.

Ajung in bucatarie si le mormai un ''Buna dimineata!'' si un ''Du-te la naiba, Daniel!'' si ma asez la masa.

Incep sa infulec, cu grija, pentru ca in mod ciudat, parca si fata mea avea febra musculara. Imi pastrez privirea in farfurie si incerc sa mananc cat mai mult, pentru a recupera ce am pierdut aseara.

Numai Daniel este de vina pentru asta!

Si pentru faptul ca mi-a luat 10 minute sa cobor din pat, oameni buni!

10 minute!

Ar trebui interzis antrenamentul cu Daniel! Pentru totdeauna.

In timp ce rontaiam o bucata de morcov, incep sa observ ca era cam liniste la masa. Nu se auzea nici o flecaiala, sorbit, lins, sau orice alt zgomot ce implica mancatul.

Ridic privirea din farfurie si ii vad pe toti, cu gurile cascate si cu ochii mari.

Chiar asa de groaznic aratam?

Adica, stiu ca exista vorba Arati dupa cum te simti, dar acum nu aratam chiar asa de nasol, nu?

Ma uit la mama si oftez.

- Orice ar fi, el a facut-o! ii spun si arat cu degetul spre Daniel.

Mama se intoarce spre Daniel si il priveste inspaimantata.

Daniel se inneaca cu bucata nemestecata de ou, din gura larg deschisa, si isi clatina capul ca si cum s-a dezvinovati.

- Mmmmce? Nu am facut eu asta! spune Daniel dupa ce inghite oul.

- Mincinosule. Stii bine ca tu esti de vina. Mi-a luat 10 minute sa ma ridic din pat! ii spun inapoi.

Tata isi deschide si mai larg ochii, iar Seth se ridica in picioare. Doar mama parca isi revenise, si nu mai parea atat de surprinsa.