Partea 3

2.6K 188 5
                                    

Liniste...

Era o liniste tulburatoare in casa mea.

Stiam ce aveam sa gasesc daca deschideam ochii, asa ca am decis sa mai profit inca putin de nebunia mea, si sa ii tin inchisi, inca putin.

Mirosul de sange imi intuneca ratiunea.

Doream mai mult din aceasta aroma care imi exploda in papilele gustative, dar in acelasi timp eram dezgustata de gandul ca am aceste placeri.

Intunericul era atat de calmant.

Simt cu un zambet isi face prezenta pe fata mea, care era cu siguranta plina de sange.

Incep sa rad ca o nebuna.

Ador senzatia asta.

Ador intunericul.

Ador... totul.

Dar apoi, de parca partea intunecata si-a retras prezenta din mintea mea, am inceput sa ma simt vinovata.

Ma simteam groaznic, dintr-o data.

S-a dus aceea senzatie grozava.

A fost inlocuita cu teroare.

Am ucis-o pe Rebeca.

O Dumnezeule. Ce am facut?

Imi inchid ochii ma strans poate voi adormi putin.

Nu eram gata sa vad ceea ce am facut.

Am stat asa, ceva timp.

Poate cateva ore.

Sau minute...

Nu stiu sigur.

Nu dormeam, asta era sigur, ci stateam in transa asta.

Refuzam sa deschid ochii, pentru ca stiam ca... sangele Rebecai era pe hainele mele.

Pe mainile mele.

In gura mea...

Rrfuzam sa cred ca i-am facut asta bietei fete.

Imi era mult prea frica sa deschid afurisitii aia de ochi.

Deschidei! Uite ce am facut! imi spune vocea nebuna, cu un ton de mandrie.

- Nu! Refuz! ii spun inapoi, incercand sa ignor gustul de sange din gura.

Refuz sa cred ca...

Ca am omorat-o pe fata aia.

Am probleme. Sunt o nebuna. Ar trebui sa ma internez la nebuni de una singura.

Nu prea cred..., ma avertizeaza vocea. E mult prea frumos ce facem noi aici, continua ea.

Sunt o ciudata.

Pana acum eram o persoana fericita, chiar daca nu eram prea sociabila. Si chiar imi placeau micile lucruri care pentru unii pareau poate plictisitoare. Citeam, scriam, desenam, sau ma rog mazgaleam, pentru ca sincer, sunt groaznica la desen.

Ma rog, lucruri obijnuitede carora le simt lipsa.

Cand am ajuns in situatia asta?

Oh, da. Cand am implinit blestemata varsta de 21 de ani.

De ce a trebuit sa implinesc 21 de ani?

Ceva s-a intamplat cu mine?

Ceva ce inca, nu stiu.

Ceva ce nu este controlabil. De altfel cum poti controla vocea aceea sasaita din capul meu fara sa imi provoc vreu rau?

Ucigaso, aud din nou vocea nebunei, si deschid ochii.

Alesul Inimii (vol. 2) INGERI SI DEMONIWhere stories live. Discover now