Yaoi x Reader

~Little Star~[Reader!Uke] Part IV ~ Sfârșit~

>Reader P.O.V.

Deranjat de o lumina vroiam sa îmi deschid ochii, însă eram prea obosit pentru a o putea face. Aceeași lumina calda și familiara. As putea spune ca era mica stea, însă mai mult ca sigur era raiul. Simțeam ca plutesc,fiecare parte a corpului fiindu-mi așa de ușoară.

Auzeam susoteli în jurul meu ce nu mă lăsau sa-mi dorm somnul de veci. Am încercat sa le ignor lasandu-mă iar purtat de oboseala. Însă gălăgia era prea mare, fapt ce mă enerva. Mi-am deschis ochii brusc, încruntat.

Însă ochii mi se mărira când l-am văzut. Ce căuta aici? Nu era o stea?

Mă uitam confuz.

"Hei,(Name)! Se parecă te-ai trezit!" spune perfect normal.

"M-am trezit? Ce înseamnă ăsta? Nu trebuiasăfiu mort?" Întreb la fel de confuz.

"Pai ești mort. În lumea ta..."spuse zâmbind.

"Ce vrei sa spui?" Întreb încruntat.

"Prostul te-a ales sa fii al lui!" se aude o voce nervoasă din spatele acestui.

Vroiam sa mă uit la barbatul ce tocmai vorbise, însă plecase deja.

Roșisem dandu-mi seama de ce tocmai zisese. Cum adică sa fiu al lui?! Mă uitam confuz și rușinat la băiatul din fata mea ce și el rosise.

"Ce vrea sa spună?!"

Acesta se scarpină la ceafa jenat,apoi se așeza lângă mine pe pat.

"Vezi tu... stelele își pot alege partenerii din rândul stelelor și al oamenilor. Eu...eu te-am ales pe tine. Însă singura cale prin care puteai fi al meu era sa te ucid. Sa Îți ucid trupul material și sa Îți transform sufletul în stea. S-Scuze ca nu ti-am spus asta, dar... dar când ai vrut sa te sinucizi ,m-am panicat așa ca am acționat fără sa gândesc..." spuse mai trist ultima parte.

Mă uitam vrăjit de frumusețea lui. Modul în care se jucase el tot timpul povesti cu degetele era intr-un fel atractiv, iar acea aura timidă îl făcea mult mai drăguț.

"Am... Am spus ca te iubesc... nu te puteam lasă să mori... nu când în sfârșit puteai fi al meu..." spuse și mai trist.

"Și dacă nu doream sa mă sinucid? Ce ai fi făcut? " întreb arcuindu-mi o sprânceana.

"As fi așteptat... sau doar te-as fi privit de la depărtare. Puteam trai cu gândul ca tu ești fericit... mi-ar fi fost de ajuns... "

Rad încet de faptul ca se simțea vinovat, apoi îi apuc bărbia fortandu-l sa se uite la mine. Îmi lipesc buzele de ale lui surpinzandu-l, lasandu-i un mic pupic pe gura.

"Mulțumesc ca m-ai ajutat! Mulțumesc ca mă iubești! Mulțumesc ca ești al meu!"

Sper ca nu va asteptati ca și acest capitol sa fie lung de 2000 și ceva de cuvinte :))) Aveți noroc cu sora'mea ca e la pc și mi-a dat telefonul ei sa scriu ca altfel nu făceam nimic :)))) Etto...asta a fost sfarsitul povestii...sper ca va plăcut!!!!