Yaoi x Reader

~Little Star~[Reader!Uke] Part II~

>Prezent!< 

De atunci multe s-au schimbat. Cu trecerea timpului, parintii tai s-au despartit, iar tu ai ajuns o povara pentru noile lor familii. Ai ramas cu mama ta deoarece ea a castigat custodia ta. Nu te deranja acea alegere, oricum in ambele parti ar fi fost la fel.

Nu intelegeai cum s-au intamplat toate astea. Pana mai ieri iti dadeau atentie, te iubea, iar acum... Acum fiecare are o noua persoana draga si un copil cu aceeasta. Ai incercat sa ignori toate astea. Vroiai sa te axezi pe propria viata... De mic ai crescut pasandu-ti numai de tine. 

Cu toate astea, nu puteai ignora durerea ce ti-o dadea fiecare zambet aratat de mama ta altui copil. Era fratele tău și totuși durea.

Rămăsesei singur, al nimănui. Deși îti spuneai ca trebuie sa trăiești măcar pentru tine,  cu timpul acest lucru nu mai era de ajuns, iar un gând ca totul ar fi mai ușor o data cu venirea morții a început să îmi bântuie mintea. 

>Reader P.O.V.<

Oftez lung. Nu ma puteam gandi la altceva decat excursia mea cu tata. Acesta imi promisese ca in vacanta de iarna vom merge doar noi doi,oriunde. Eram entuziasmat, de aceea nu ma puteam concentra.

"(-me)! (Nu-me)!!! Iar esti in lumea ta?! " imi aud colegul de banca cum imi striga in ureche, trezindu-mă din visare.

"C-Ce mai e de data asta?! " intreb exasperat.

"Trebuie sa strângem mingile! " spune încruntat.

Atunci mi-am dat seama ca ora de sport se terminase, aceasta fiind ultima din aceasta zi. Un zambet mi-a aparut pe fata, ochii stralucindu-mi. Era vineri. Maine urma sa plec cu tata. Inima a inceput sa imi bata de nerăbdare.

Mai mult cu capul in nori am strans tot echipametul din sala. Uitându-mă in jur imi dau seama ca tipul plecase lăsându-mă sa fac toata treaba. Il injur printre dinti, apoi apuc sacul cu mingi. Il ridic si il duc in debara. Asta fac cu fiecare obiect ce trebuia depozitat, apoi ma duc in vestiar pentru a ma schimba.

Aveam un mers destul de silentios, deci mi-a fost usor sa aud suspinele si respiratiile regulate ale persoanei ce inca se afla in vestiar. Ar fi trebuit sa se duca acasa... Toti trebuiau sa fie plecati.

Pasesc incet, nesigur, crapand usa pentru a putea privi in interior.

Ochii mi se deschid larg, iar inima imi sta in loc. Acolo era un baiat. Nu prea inalt, subtirel si foarte palid. Parul negru, ciufulit, ii acoperea jumatate din ceafa. Spatele slab si deloc lucrat ii era acoperit de un hanorac negru si larg.

Era cu spatele la mine, deci nu puteam vedea ce face, insa acele suspine imi demonstrau ca nu e bine. Cascasem usor gura privindu-l înspăimântat.

Am vrut sa ma sprijin mai bine de usa, insa aceasta s-a deschis putin, producand un scârțâit zgomotos.

Baiatul isi intoarce capul spre mine. Puteam vedea doar jumatate din acesta. Avea o privire rece, lipsita de viata, iar ochii ii erau rosii. Darele de lacrimi de pe obraji erau usor de observat. Si-a mutat privirea de la mine in cealalta parte, parca indemnandu-mă sa privesc ceea ce dorea sa imi arate.

Am tresarit cand am vazut ce facea. Mana stanga era mult mai palida si vinerie, acoperita cu sange si zgarieturi adanci. Mi-am dus mana la gura incercand sa inabus un mic suspin. De ce facea asa ceva?!

Mana dreapta ii tremura, iar lama rece era acoperita cu sangele lui cald.

"Doare... Doare foarte tare... " spuse plangacios, apropiindu-si lama de mana.

Vroiam sa il opresc, insa nu puteam. Trupul meu nu dorea sa se miste. Inca il priveam de dupa usa, desi el stia ca sunt acolo.

"Insa nu la fel de tare ca atunci cand o fac ei." continua sa zica mai rece. "Nu-mi mai simt mana! " rase el scurt, revenind la aceeasi fața rece.