Yaoi x Reader

~Reader seme psihopat-part 2~

Auzeai o bataie insistenta in usa. La inceput a fost destul de slaba, insa acum parca acea persoana ce o facea dorea sa sparga usa.

Unde erai si ce ai facut pana acum?

Ei bine exista un raspuns destul de simplu, insa pentru a-l afla trebuie sa ne intoarcem putin in timp, in momentul in care tu iti ucisesei singura persoana la care tineai.

#FLASHBACK#

Desi era contrar firii tale, decisesei sa il iei de acolo de jos. Nu stiai ce e sentimentul ce te indeamna sa faci asta, insa nu cautai sa il deslusesti. Nu aveai cum si stiai prea bine asta. In afara de placerile carnale, ce tu le numeai sentimente, nu mai avusesei parte de alte trairi.

Te apleci usor vrand sa il ridici de pe pamantul rece si din acea balta de sange. Ingenunchezi langa el privindu-i chipul adormit.

Fusese supus unei torturi insuportabile si totusi, el zambea. Era un zambet trist ce-i cert, insa zambea. Ai simtit cum o sageata iti strapunge inima, fortandu-te sa iti duci mana la locul in dureri. Ai strans acel loc prin hanorac incercand sa iti calmezi organul ce nu stiai pana acum ca il ai.

De ce durea asa de tare?

Strangi din ochi suparat ca nu poti raspunde, insa dupa ce iti revii iti indrepti iar privirea spre trupul baiatului.

Desi trupul ii era numai o rana, plin de sange si taieturi, fata lui era la fel de alba, blanda si linistita. Asta te face sa iti duci una din maini pe obrazul lui fin, mangaindu-l usor. Atunci ti-ai vazut mana stropita cu sangele micutului. Era singura daca cand incepuse sa ti se faca sila de sangele ce il aveai pe tine. Insa nu dai prea mare atentie acelui sentiment neplacut, fiind acaparat de fata lui angelica. Acum chiar devenise un inger, un inger ce iti va blestema mereu viata si faptul ca te-ai nascut.

Degetul mare, mai raslet din fire, ajunge sa ii contureze buzele vinetii. Te uitai trist, insa o dorinta de a le saruta infloreste in tine. Iti musti buza inferioara incercand sa nu cazi prada acelui sentiment puternic ce te indemna sa faci ceva ce baiatul n-ar fi vrut. Erai sigur ca nu ar fi vrut sa fie inca o data sarutat de calaul sau.

Insa nu te poti abtine si astfel incep sa te apropii din ce in ce mai mult de gura usor intredeschisa a lui.

-Scuze! soptesti inainte sa iti lipesti buzele de ale sale.

Doar le atingi usor, apoi te ridici. Erau reci, moarte si totusi atat de placute.

Privindu-l, iti dai seama ca rupsesei toate hainele de pe el ca un animal. Ne vradn ca acea culoare a lui sa se transforme intr-un vinetiu urat, iti dai hanoracul jos, imbracandu-l cu greu pe Abel cu acesta. Cu toate ca era mort, trupul sau isi pastra acelasi aer erotic ce te scotea din minti. Cum un trup plin de sange si inert iti putea trezi intreaga fire? Acel hanorac ii venea asa de bine.

In acest moment ti-ai fi dorit sa nu il fi ucis si sa o mai faci o data cu el imbracat in hainele tale. Era imposibil si totusi puteai sa nu te gandesti cum ar fi fost viata ta cu el. Cum te-ai fi trezit in fiecare dimineata cu zambetul lui timid in fata ochilor, cum te-ar fi luat el in brate de fiecare data cand ii cereai, cum te-ar fi sarutat el...

Iti scuturi capul incercand sa scapi de acel sentiment ciudat de regret. Era prea tarziu pentru asta! Urai sa regreti. Era prima data cand o faceai, insa stiai de mult ca nu o sa iti placa.

O adiere rece te face sa te cutremuri. Asa era. Acum erai la bustul gol deoarece ii daruisei lui Abel acel hanorac.

Il iei in brate vrand sa pleci din acel loc inainte ca orasul sa redevina populat. Nu vroiai sa te vada cineva cu el in brate. Desi pentru tine era normal, nu stiai cum ar putea reactiona altii daca te-ar vedea cu un cadavru in brate.