~MidorimaxReaderUke~

6.1K 211 22
                                    

Generatia Miracolelor sau Kiseki no sedai.O adunatura de oameni talentati si inganfati.Asta ar crede multi despre cei 6 ce au fost nascuti in acea perioada si care au fost inzestrati cu un talent suprauman la basketball,insa tu nu credeai asta.

Ce iti schimbase perspectiva?

Ei bine,acel ceva,era defapt cineva.Unul dintre ei iti era foarte bun prieten.Nu apucai sa il vezi prea des deoarece era mai mereu ocupat cu antrenamentele,iar tu mereu prins in restaurantul familiei tale,dar dupa fiecare victorie mereu venea sa sarbatoreasca cu tine.

Totul incepuse acum mult timp,cand amandoi erati in al doilea an din scoala generala,clasa a6a mai bine zis.Dintr-o prostie,fusese adus aici de niste prieteni pentru a sarbatorii un meci castigat,insa a fost lasat singurl,petrecerile nefiind genul lui.

Insa tu nu l-ai putut lasa asa,deci te-ai bagat singur in seama,cu greu,deoarece nici tu nu erai prea comunicativ.Ai incercat sa incepi o conversatie,si asa ai ajuns sa aflii de ce se afla atunci acolo si ca el defapt sarbatorea victoria.

De atunci a tot venit sa isi sarbatoreasca victoriile in acest loc.La inceput venea cu prietenii,dar pe parcurs s-au plictisit,asa ca a ajuns sa vina singur.

Cat trecuse de atunci?Nu mai tineai minte,insa mereu te bucurai cand Midorima venea si iti spunea de meciurile ce le castiga asa de usor.Te facea si pe tine sa crezi ca poti face asta,insa nu erai talentat la sport.

Acum,amandoi erati in primul an de liceu.Erai foarte mandru de prietenul tau ce intrase la o scoala buna cu o echipa puternica de basket.Aveai incredere in el ca poate castiga toate campionatele si ca isi va face scoala renumita,doar era Midorima.

Cu acest idee mereu intiparita in capul tau,lucrai mai cu spor,servind mancarea persoanelor ce veneau la restaurant.

Acest restaurant al familiei tale nu era chiar special,doar ca punea accent pe intimitatea clientului.Asa ca in loc de mese de unde te-ar putea vedea toti,clientii erau condusi in camere separate de pereti subtiri.

~*~*~*~*~ 

Astazi era o zi speciala.Midorima avea un nou meci si urma sa vina sa iti povesteasca cum a decurs.Parca zicea ca joaca cu Seirin.Gandindu-te la asta,ridici din umeri nepasator,deoarece nu auzisei in viata ta de aceasta echipa.Nu puteai sa iti stergi zambetul tamp de pe fata.Erai nerabdator sa il vezi pe Midorima.

Desi afara era o vreme urata,iar cerul statea sa cada,nu te deprima.Era o zi speciala pentru tine.Puteai spune ba chiar ca te bine dispun acei nori.

Asteptai cu nerabdare momentul in care el ar fi intrat pe usa si ti-ar fi spus ca a castigat cu o diferenta uriasa pe tabela.

Insa zambetul ti-a fost sters de pe fata cand pe usa restaurantului a intrat Midorima plouat.

-C-C-Ce s-a intamplat?intrebi tu surprins de acel peisaj dezolant,in timp ce alergai cu tava in mana spre el.

Acesta doar se uita la tine pret de cateva secunde,apoi isi muta privirea si te ocoleste pentru a ajunge la una din acele camarute unde putea lua masa.

Te intorci debusolat spre acesta,nestiind ce are.Ceva era ciudat la el.Nu se mai comportase niciodata asa.Nu stiai ce are,de aceea incepeai sa te ingrijorezi.

-Midorima,esti bine?intrebi,ajungand in fata usi culisante si uitandu-te la el cum era asezat deja la masa.

Nu te privea si nici nu-ti vorbea,insa tu stiai ce vroia sa faca.Desi acoolul era interzis minorilor,asta nu te oprea sa ii aduci o sticla.Una nu ii va face rau.

Ajuns cu sticla in dreptul camarutei lui,intri,descaltandu-te ,apoi inchizi usa.

Cand Midorima aude zgomotul usii inchise,isi ridica privirea spre tine,uitandu-se mai mult la sticla de sake ce o tineai in mana.

Yaoi x ReaderUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum