Only Tears #J.JK.

By L-Nana04

10.1K 728 75

"Inima mea plânge și se revarsă în lacrimi de sânge. Obrajii mei dulci sunt sărații. Tot ce credeam era fals... More

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17
Capitolul 18
Capitolul 19
Capitolul 20
Capitolul 21
Capitolul 22
Capitolul 23
Capitolul 24
Capitolul 25
Capitolul 26
Non-capitol
Capitolul 27
Capitolul 28
Capitolul 29
Capitolul 30
Capitolul 31
Capitolul 32
Capitolul 33
Capitolul 35
Capitolul 36
Capitolul 37

Capitolul 34

171 12 0
By L-Nana04

                          •Ha-Ra
                           ~~~~~~

Mă trezeac cu obrazul unflat. Înca nu îmi vine să cred că tata m-a lovit.

Ies ușor pe hol pentru a verifica dacă se află cineva prin zonă.

Fug catre ușa din față și mă îndrept spre casa doamnei Kang. Nu îmi păsa ca am dormit cu aceleași haine de ieri și că acum merg plângând pe stradă.

Nu vreau să îl mai văd pe tata.

Bat la ușă. Doamna Kang deschide repede iar eu sar în brațele ei.

-Ce s-a întâmplat copilă? Intră.

Îmi sterg lacrimile și intru cu ea.

-Haide, stai jos, mă duc să îți aduc un pahar cu apă.

Doamna Kang îmi oferă paharu și se așează langă mine bătându-mă ușor pe spate.

-Ce ai pățit la față? îmi atinge ușor obrazul, iar eu incep să îi povestesc.

După ce am terminat de povestit, ea îmi spune:

-Nu am fost niciodată un părinte bun. Incer cât pot să îl cresc cât mai bine pe DongBin, dar știu că ar trebui să asculți ce are de spus copilul tău, iar după să iei o decizie. Tatăl tău e îngrijorat, te iubește Ha-Ra, vrea să obțină ce e mai bun pentru tine.

-Bora e devină pentru toate. O urăsc!  O urăsc pe această femeie ce mi-a stricat familiea!

Mă ia în brațe și mă mangâie pe spate.

-Tatăl tau știe că ai plecat? O să il superi din nou.

-Nu îmi păsa, nu vreau să mai vorbesc cu el.

-Ha-Ra...

-Nu îmi pasă...

                                 *
                          *           *

Mă trezesc pe canapea, învelită cu o patură. Nasul meu simte un miros plăcut  așa că mă ridic și mă indrept catre bucatărie.

-DongBin. Uite cine s-a trezit, e chiar Ha-Ra, haide salut-o.

Fața băiatului se luminează și mă salută încântat.

-Ha-Ra, ia un loc la masă, trebuie să manânci ceva.

Mă asez lângă DongBin. El strânge în brațele acel ursuleț pe care l-a avut în parc când am interacționat pentru prima dată.

                            •Autor•
                             ~~~~~~

Doamna Kang nu putea să nu se gândească la copila ei, Ha-Ra.

O privea ca pe copilul ei. Acestă minunată fată nu trebuia să mai indure complotul mamei ei vitrege și pentru asta avea un plan.

Un plan gândit din inplus, nu era cel mai bun, nu era bun  de loc, dar tot avea să îl pună în aplicare.

Îi aduse prânzul fetei și îi spuse:

-După ce mănânci trebuie să te duci repede acasă. Tatăl tău trebuie să fie suparat după ce ai plecat fără să îl anunți.

-Dar nu vreau...

-Nu. Ascultă-mă. Este foarte posibil să te certe când ajungi acasă, dar suportă. Mâine este luni așa că dă tot ce ai mai bun și repară acele note și demonstrează-i tatălui tău cât de bună ești. O să dureze, dar continuând tot așa vei obține rezultate bune. Eu știu că poți, eu te susțin.

Ha-Ra se uită plină de admirație la femeia din fața ei. Cuvintele ei au atins-o, iau dat putere.

-Uite, acesta este numărul meu de telefon. Mă poți suna sau trimite mesaj oricând. Voi fi alături de tine, deși nu fizic. Nu vreau să mai vizitez pană nu îti repari situația. doamna Kang îi intinde o bucată de hârtie cu numarul ei de telefon.

Fata a înțeles de dorea femeia de la ea. Nu dorea să o dezamăgească așa că trebuia să îi respecte decizia.

Femeia simțea că prima fază din planul ei avea să fie un succes.

Luni
°•°•°•°

Ha-Ra nu se simțea bine după cearta primită ieri, dar tot simtea entuziasmul pe care l-a avut la doamna Kang, știa că poate să o faca mândră.

Tatăl ei îi interzise în această săptămână sa mai iasă din casă. Nici nu avea degând să o facă. Dacă nu se putea duce la doamna Kang până nu îsi imbunătățea situația, atunci, nu avea motiv să iasă.

Se aseză în bancă. Încă de ieri s-a gândit la materiile la care avea de reparat mediile. Trebuia să fie foarte atentă la explicatiile profesorilor și să ridice mâna la fiecare întrebare chiar dacă răspunsul ei avea să fie unul corect sau greșit.

-Poți să o faci, Ha-Ra, poți!

MARȚI
°•°•°•°•°

Ha-Ra:" Imi este atât de frică, dacă nu o să reușesc? Ieri am ținut toată ziua mâna ridicată, iar profesorii s-au uitat ciudat la mine." acesta a fost primul mesaj catre doamna Kang, trimis cu câteva minute de începerea primei ore.

Doamna Kang:" Nu te descuraja, este foarte bine ce ai facut. Continuă tot așa, profesorii trebuie să ia în considerare activitatea ta, nu te lasa descurajantă de mutrele lor.~♡"

Ha-Ra zâmbi. "Pot să o fac!" își spuse ea.

Doamna Kang:" Aștept să mă suni în seara aceasta."

HA-Ra:"Așa voi face. Mulțumesc pentru susținere!~♡♡"

Doamna Kang:" De acum spune-mi Sangneul. Kang Sangneul e numele meu complet."

Miercuri
°•°•°•°•°•°

Ha-Ra se simțea bine dupa ce a vorbit cu Sangneul la telefon.

Primele note din acestă săptămână au început să apară și erau foarte bune. Acest fapt o încuraja și mai mult. Abia astepta să se termine ziua și să vorbeasca iar la telefon cu femeia ce îi era ca o mamă acum.

Domnul profesor de matematică termină de scris probmela la tablă, dar nici nu apucă să întrebe cine vrea să iasă să rezolve problema căci Ha-Ra ridică mâna.

-Ha-Ra, la tablă. spuse domnul profesor.

Simțea cum îi tremurau picioarele. Probmema nu era nici foarte grea, dar nici foarte ușoară.

A fost atentă la celelalte  ore și a obsevat ca este o combinatie între alte doua prbleme ce l-au rezolvat în clasă, dar cu date diferite.

Domnul de matematică era atent la fiecare miscare a ei. Când acesta a terminat, fără indicații, profedorul se uită incruntat la ea.

-Ai greșit o îmulțire.

Degetul profesorul se îndreaptă spre îmulțirea respectivă.

-Este la sfârșit, așa că pot trece peste.

Ha-Ra, reluă de unde a greșită și își indreaptă privirea spre profesor.

-Da, acum e bine. Se vede că ai fost atentă la ore de ai știut de combinația între cele două probleme făcute anterior.  Poți trece la loc. Astăzi primești un 9, trebuie să muncești mai mult să mă convingi pentru un 10.

Ha-Ra nici nu dorea mai mult, era foarre mulțumită de munca ei.

Joi
°•°•°

Ha-Ra primea din ce în ce mai multe note bune.

Când ridica mâna, toți colegi ei își intorceau privirea spre ea.

-Muncești foarte mult în ultimele zile. îi spuse colega ei de bancă.

-Da, așa este.

-Ha-Ra, vreau să vorbim la sfârșitul orei. o anunță dirigintele ei.

La sfârșitul orei, fata se indreptă către cadetră unde o astepta domul diriginte.

-Am observat evoluția ta din această saptămnână. Saptamnâna trecută, mama ta a trecut pe aici pentru a-ți vedea situația și nu era încântată.

La auzul cuvântului "mamă" i se făcu greață. Bora nu era mama ei, mama ei era moartă. Singura femeie pe care o putea considerea mama era Sangneul, în plus scorpia de Bora a venit intenționat la școală pentru a verifica notele ei pentru a pune paie pe foc între Ha-Ra și tatăl ei.

-Ai progreasat. Îmi place ca ai luat atitudine. Mai ai pană să îți repari toate mediile, dar tine-o tot așa!

Vineri
°•°•°•°•°

Hye-Hee:" Bună Ha-Ra! A trecut ceva vreme de când nu am mai vorbit. Luni m-am intors cu băieții de la cabană, a fost frumos, ne-am simțit bine. Tu cum mai ești? "

Ha-Ra:"Bună Hye-Hee! Mă simt foarte bine, săptămâna aceasta am reusit să îmi depășesc asteptările. Nici eu nu știam de ce sunt în stare. Tu cum ești?"

Hye-Hee:" Mă bucur! Trebuie să dezvoltăm acest subiect. Nu ai vrea să vorbim la telefon?"

Sâmbătă
°•°•°•°•°•°

Prima fază a planului doamnei Kang Sangneul trebuia să fie completă, asta depindea numai de Ha-Ra, dar era convinsă că aceasta era ziua în care trebuia să înceapă faza a doua.

Își puse toate preparatele în cosul ei.

Pe un braț avea cosul, iar cu celatalt braț îl tinea pe DongBin.

Avea mari emoții. Ii era frică să nu se facă de rușine sau să fie respinsă. Cu toate acestea, tebuia să încerce.

Sună la ușa familiei Shin.

Domnul Shin era foarte confunz când o văzu pe femei la ușă lui.

-Bună ziua! Sunt o vecină din apropiere, știu că sunteți nou în acest cartier așa că am preparat ceva pentru dumneavoastră. Mă gândeam să luăm cina împreună. și ridică coșul pentru ai demonstra. Asta dacă nu vă deranjeză. Știu că pare ridicol că am venit așa târziu să mă prezit dar am fost bolnavă în ultimul timp.

Domnul Shin se uită dezorientat când la copilul din brațele femeii când la femeia ce avea un zâmbet cât toata fața.

Nu putea să o refuze după ce s-a gândit la el și familiea lui, mai ales când a venit cu băiatul dupa ea.

-Da, sigur intrați! Lasați-mă să vă ajut cu acest coș.

Luă coșul din mainile femei și o condu-se spre bucătărie.

-Am uitat să mă prezit, eu sunt Kang Sangneul, încântată!

-Shin EunSun, încântat! Soția mea nu este acasă însă vom lua masa cu fiica mea, Ha-Ra.

-Ce păcat, îmi doream sa o cunosc și pe soția dumneavoastră. îl miți Sangneul.

Acum că tatal lui Ha-Ra a fost de acord să ia cina împreună, trebuia să treacă la faza a treia și cea mai grea.

Cu ajutorul lui Ha-Ra, ce și-a îmbunătățit starea la școlă, domnul Shin nu trebuia să mai fie atât de supărat pe ea, mai ales când acesta a facut tot ce ia spus. Asta era prima etapă a planului.

A doua etapă era pregătirea unei cine, unde se putea infliltra în casa tatălui lui Ha-Ra.

Iar în a treaia etapă, unde era deja în casa și la masa cu domnul Shin, trebuia să vorbească cu acesta. Aici era cea mai grea parte, nu putea să spună dintr-o data că o cunoștea foarte bine pe fiica lui și acesta îi povestise tot ce se întâmplase și că defapt femeiia ce locuiește cu ei, îi invârte pe degete. Trebuia să fie foarte atentă.

-Nici soțul dumneavostră nu a putut ajunge?

-Ahh...soțul meu a murit inainte ca baiatul meu, DongBin să se nască. îl minți din nou doamna Kang.

Nu îi putea spune că nici măcar nu era copilul ei și că l-a primit în grijă de la o prietenă.

-Oo...înțeleg. Și soția mea a murit, m-am recasătorit acum 3 ani.

Sangneul încarcă să pară surprisă deși știa deja acestă informație.

-Voi pregăti masa. Ii puteți tine pe DongBin?

-Da, o să am grijă de el.

Femeia se puse deja pe treabă. Scoate toate preparatele din cos și organiză o masă pentru patru persoane.

Domnul EunSun se juca cu micul DongBin. Cu ani in urmă își dorea un băiat și fără sa își dea seama asta îi spuse și doamnei Kang.

-Și ce vă împiedica să îl aveți acum?

-Soția mea nu îsi doreste un copil.

"Scorpia" se gândi Sangneul "Ea vrea doar bani."

-Presupun că este frumos să aveți o fată. Am vazut-o de cateva ori, săptămânile trecute.

-Este și foarte greu.

-Este perioada aceia a adolescenților, se simt neînteleși.

-Adolescenți nu vor să înțeleagă că viața unui părinte este foarte grea.

-Așa este, dar trebuie susținuți indiferent de prostiile pe care le fac.

-Fac multe prostii, nu...?!

-Țin minte că așa eram și eu, mai problematică, dar asta m-a maturizat. Am putut înțelege asta cu ajutorul mamei. Mereu îi povesteam ce am facut în fiecare zi, îi ceream sfaturi, petreceam mai mult timp împreună.

EunSun se găndi când făcu asta ultima dată cu Ha-Ra. Nu își amintea.

-Ii este dor de mama ei. Nu a acceptat nici acum moarte ei, a fost o femeie minunată...

Se opri. Nu înțelege de de îi spune asta unei vecine. Unei femei ce avea aerul unui copil. De când intrase la ei in casă avea zâmbetul pe buze și o sclipre a unui copil de 10 ani.

-O voi chema pe Ha-Ra.

                           •Ha-Ra•
                            ~~~~~~

Aud pașii tatei urcând scările. Acesta intra fără să bată la ușă.

Când îl văd rămân socată. Are un copil în brațe și nu orice copil. Îl ține în brațe pe DongBin.

-Avem invitați la cină, te rog să cobori.

Nici nu stau pe gânduri căci îl urmez pe tata în bucătărie unde o găsesc pe doamna Kang punând ultimele tacâmuri.

Nu scot niciun sunet. Sangneul mă observă și pot citi din privirea ei "Noi nu ne cunoaștem".

Nu mi-a spus nimic despre asta.

După toate prezentările, ne așezăm la masa unde mâncăm în liniște.

Dacă apelul de ieri de la Hye-Hee m-a neliniștit, asta mă nelinișteste și mai mult.

-Mâncarea este excelentă! Vă pricepeți la gătit. o complimentează tata.

Sangneul îl saltă pe DongBin pentru al aseza mai bine în poala ei dorind să spună ceva, dar o intrerup:

-Sunt sigură că aveți un restaurant, nu?

-Nu, nu am.

-Ce pacat! Atunci ar trebui sa vă deschideți unul.

-Ar fi o idee bună, dar trebuie bani pentru asta.

-V-aș putea ajuta cu asta. îi spune tata.Dacă ați deschide un restaurant cu cele mai bune preparate ale dumneavoastră ar avea mare succes, ar fi o afacere convenanilă.

-Nu știu ce să zic, nu m-am gândit la asta.

-In ultimele zile, a fost preocupat de deschiderea unei noi afaceri, cred că asta ar fi o idee bună, dacă sunteți interesată.

Nu credeam că remarca mea v-a deschide un subiect atât de serios.

Îi iau mâna micului DongBin și îi las pe adulți să îsi continie discutia despre afaceri.

°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

Am reveniiiiit! După mult timp.
Vă mulțumesc pentru 4k de ochișori~♡♡♡

Acest capitol este cel mai lung de pană acum, sper să vă placă. Lucrurile vor continua între domnul Shin, doamna Kang și Ha-Ra, însă urmatorul capitol va fi drspre Hye-Hee.

Ce credeți că au vorbit la telefon Ha-Ra și Hye-Hee?

Vă rog mult să apăsați pe steluța din stânga jos ☆ dacă v-a plăcut acest capitol, cu căt mai mult suport, cu atât mai mare motivația mea de a scrie mai repede următorul capitol.

Aș vrea să știu dacă ați mai vrea și alte carți cu BTS de la mine, pe viitor și dacă da, cu ce membru?

Continue Reading

You'll Also Like

5K 659 43
- Atat de frumos... Șopti băiatul brunet înspre locul în care baiatul stătea întins la soare,se aflau la ora de sport,însă blondul a rămas neclintit...
1.6M 72.9K 65
"Au cazut in sindromul iubirii, dependenti unul de celalalt. Si iubirea nu e un sindrom de care sa scapi, ci el te scapa pe tine." "La...
7.9K 372 46
~𝘿𝙚 𝙘𝙚 𝙛𝙖𝙘𝙞 𝙖𝙨𝙩𝙖 ? ~𝙋𝙚𝙣𝙩𝙧𝙪 𝙘𝙖 𝙞𝙢𝙞 𝙥𝙡𝙖𝙘𝙚...𝙞𝙣𝙤𝙘𝙚𝙣𝙩𝙖 𝙩𝙖 𝙢𝙖 𝙚𝙭𝙘𝙞𝙩𝙖. ~~~~~~~~~~~~~~~~ Începută:02-09-2023 ...
27K 499 52
Sal, aceasta este prima mea carte. Știu de pe acum că nu o sa prindă și nu o sa o citească foarte multă lume, dar na...Încerc și eu:) Dacă sunt greș...