,, Stateam si il priveam , inima imi batea dupa atatea nopti si zile pierdute in lacrimi .
Ochii usturandu-ma , lacrimi simteam cum se formau in colturile lor .
Ma privea cu dragoste , dar nu spunea nimic , SI eu nu stiam ce sa ii zic .
Credeam ca este mort , credeam ca l-am pierdut , credeam ca dragostea nu exista in viata mea , si acum il am in fata mea pe baiatul care mi-a furat inima cu prima scrisoare din seara aceea .
L-am intrebat atunci , ,, Cand misterul se va termina cum vei arata ? '' Acum il vad , dar nu il pot atinge , nu ii pot vorbi simtind ca sunt muta in fata lui .
Privirea lui ucigandu-ma prin interior in momentul in care vede mana mea legata de a lui Erick .
Credeam atatea dar destinul mi-a jucat o festa care acum mi-a schimbat viata .
Desi nu este mort nu pot fi cu el .
Desi il iubesc si este in fata mea nu ii pot sari in brate si spune te iubesc .
De ce viata este asa de cruda cu mine ?
Ce am facut sa merit acum sa il vad pe iubitul meu in fata mea si sa nu il pot atinge .
Care a fost pacatul meu in aceasta viata ca acum sa stau fata in fata cu baiatul inimii mele si sa nu ma pot bucura de el .
Poate ca ... poate ca totul trebuie sa se schimbe cu un scop .
Oare dragostea mea pentru Alexander sa fie mereu imposibila ?
Oare ma mai iubeste acum ca l-am tradat ?