- Ce pui la cale? mi-am mijit ochii la el în timp ce îmi retușam machiajul în oglindă. După ce că ai avut toată ziua o stare de spirit proastă, acum mergem în vizită la James.
- Omul e singur și m-a invitat la el, a murmurat dezinteresat, fierbând la propriu denervi în timp ce aștepta ca semaforului să indice culoarea verde. Cameron era tare indispus astăzi și credeam că totul venea de la discuția cu mama lui de dimineață.
- Și de ce m-ai luat și pe mine? N-am chef să-i văd fața Jasminei, am murmurat puțin deranjată, privindu-l pe Cameron cum își dă ochii peste cap.
- M-ai fi acuzat că te înșel, geloaso! zâmbise răutăcios spre mine, revenind imediat la condus.
- M-am lecuit de gelozie, mi-am ridicat mâinile în defensivă, obținând de la Cameron un zâmbet subtile. Îl simțeam cum își schimbă starea de încordare într-una de relaxare.
- N-aș crede, adăugase în așa fel încât să mă provoace. De data aceasta aveam de gând să îmi țin gura închisă.
- O să îți arăt, i-am făcut din ochi, permițându-i să își așeze mâna peste a mea. Mi-am închis ochii și am preferat să îmi las gândurile deoparte în așa fel încât simțurile să preia conducerea. Pentru prima dată realizam că se simțea chiar bine.
- Ești bine? Sigur nu visez? Mă așteptam să arunci cu scaunele după mine dimineață, vorbise amuzat executând mișcări circulare în palma mea.
- Nu-mi place mama ta, i-am replicat, aruncându-i o privire nu tocmai frumoasă. Doamna Elis nu era deloc apropiată de mine și mereu mă privea de parcă i-aș fi distrus familia.
- Nici mie nu-mi place mama ta, făcuse el referire la încercarea mamei mele de a mă scoate din casa familiei Ambrose.
- Suntem pe aceeași lungime de undă, am adăugat amuzată, privind înainte. Atâta timp cât mamele noastre nu se băgau între noi, situația era sub control. Nu eram tocmai împăcată cu ideea că mama nu vrea să mă mai vadă, însă de câteva seri încoace îmi încolțise ideea că ar fi bine să îi fac o vizită.
Restul drumului l-am petrecut amândoi în liniște, ascultând câteva melodii relaxante de dragoste. Hilar, nu? Toată viața mea luase un curs pe care nu l-aș fi crezut adevărat nici măcar în visele mele. Nu puteam spune că eram nefericită, căci mă învățasem să mă amuz pe seama brunetului din stânga mea și asta îmi mai anima viața.
Câteva minute mai târziu am ajuns în fața casei lui James, am rămas surprinsă să văd cât de frumoasă și cât de mare îi era casa. Nu mă miram de ce era prietenul lui, amândoi aveau bani și mai mult că sigur se cunoșteau prin intermediul familiilor lor.
Am pășit atentă pe aleia pietruită, însă cum vântul îmi aducea tot părul pe față aproape că m-am trezit îmbrățișând pământul. Noroc cu brunetul care mă prinse de mână, altfel m-aș fi ales cu vânătăi și zgârieturi grozave.
Mi-a cuprins talia cu brațele lui și m-a ajutat să merg deoarece călcasem rău din cauza sandalelor cu toc. Mă miram cum de nu comentase nimic în legătură cu ținuta mea, avea obiceiul să facă tot felul de comentarii legate de felul în care mă îmbrac sau merg.
Fără să mai bată la ușă, Cameron a intrat în interiorul casei unde am fost întâmpinați de o căldură plăcută și de multă lumină. James stătea undeva pe canapelele din livingul deschis, privind un film la televizor. Cum auzise zgomot din direcția noastră, se ridicase și veni înspre noi.
- Ce faci, omule? Cameron îl întrebase binedispus pe James, bătându-l pe umeri bărbătește.
- Muream de plictiseală, exclamase James, fixându-mă cu privirea pe mine. De ce nu mi-ai spus că o aduci și pe Raluca? îl întrebase pe Cameron uimit în timp ce mă cuprinse într-o îmbrățișare care mă lăsa fără oxigen la propriu. Ce mai faci?
- Mai bine, am exclamat cu zâmbetul pe buze în timp ce îi priveam ochii sclipicioși. Speram că nu s-a supărat pentru evadarea mea de acum două zile.
- Nu știu cum poate zâmbi, adineauri era să își rupă gâtul! Cameron vorbise detașat în timp ce mă apucase de sub genunchi pentru a mă căra în brațe până pe canapea.
- Femeile, James râse la rândul lui, făcându-mă să mă simt prost. Mi-am dorit și eu o dată să mă îmbrac elegant și uite ce s-a întâmplat.
- Au, am țipat când Cameron m-a lăsat prea brusc jos. Îmi scântisem destul de tare piciorul și începea să mă doară. Fii și tu mai atent, l-am apostrofat nervoasă, stârnindu-i râsul lui James. Mă bucuram că brunetul era bine dispus astăzi.
- Scuză-mă, iubito! mă luase prin surprindere cu alintul lui, prinzându-mi obrajii între degete și sărutându-mă scurt pe buze.
Am mimat un zâmbet larg și m-am deconectat de la discuțiile celor doi bărbați. Priveam plictisită ecranul televizorului în timp ce mai aruncam câte un ochi asupra lui Cameron. Nu voiam să se îmbete sau ceva, însă am expirat aerul liniștită când am observat că nu aveau pe masă sticle sau pahare cu băutură. Cameron se rezuma la fumat, iar James ronțăia biscuiți.
Deseori l-am surprins pe James privindu-mă pătrunzător, știam că el era mult mai grijuliu față de Cameron. Cred că mă întrebase de cel puțin douăzeci de ori dacă mă mai doare.
La un moment dat când credeam că nu pot să mă plictisesc mai tare, minunata Jasmine și-a făcut intrarea în casă întocmai ca o divă. Purta o geantă scumpă Luis Vuitton și o haină de blană de parcă am fi fost în mijlocul iernii. Nu puteam să nu-i remarc buzele... erau mai umflate și... ce naiba!? Doar nu apelase la estetician pentru a face asta? Doamne, Jasmine era de nerecunoscut!
- James, iubire, de ce nu m-ai anunțat că vine Cameron pe la noi? vorbise de pe hol în timp ce își descălța ghetele lungi până deasupra genunchilor. Preferam să cred că nu m-a văzut, deși eram sigură că mă evita intenționat. Ah, și tu erai aici? vorbi răutăcios când mă văzuse stând întinsă pe canapea. La naiba dacă îmi place mie sa mi se vorbească așa! Lasă că vezi tu, Jasmine.
- Ce ți-ai făcut la buze!? m-am prefăcut șocată, atrăgându-le atenția băieților. Scorpia de Raluca intră în acțiune.
- O mică îmbunătățire, adăugase ușor rușinată sub privirea indignată a lui Cameron. Omul ăsta se uita de parcă ar fi văzut un extraterestru aterizând în mijlocul încăperii.
- Nu știu, parcă nu ți se potrivește, am remarcat răutăcioasă, privind cum zâmbetul îi dispare încetul cu încetul de pe chip. Dacă te-ai purtat răutăcios cu mine, acum suferi consecințele, Jasmine!
- Raluca! dragul meu soț mă apostrofase răutăcios, scoțându-mă din sărite. El întruchipa „dreptatea", cum vedea că sunt rea cu cineva de găsea el să mă tragă de mânecă. Nu mai eram un copil și dacă făceam ce făceam era pentru că aveam un motiv.
Cu nervii la maxim, m-am descălțat, mergând pe unde vedeam cu ochii. Aveam nevoie de un pahar de apă sau simțeam că o să explodez. Verișoara mea îmi stricase seara cu superioritatea ei, se pricepea de minune la asta și în copilărie, dar acum puteam spune că era expertă.
Spre surprinderea mea nimerisem bucătăria din prima și fără sfială mi-am turnat un pahar cu suc de portocale. La scurt timp James și-a făcut apariția în bucătărie pentru a se asigura că sunt bine.
- Ești ok? mă întrebase în timp ce se oprise în fața mea la doar câțiva centimetri distanță. Mă privea în ochi de parcă aș fi fost o carte deschisă și asta mă făcea să mă simt nesigură pe mine.
- Uite, îmi pare rau, James, dar ție chiar îți place fata asta? l-am întrebat oarecum indecisă în privința subiectului acesta. Eu am impresia că e cu tine doar pentru că ai bani și ești frumușel, de sentimente nici nu poate fi vorba, am dat glas gândurilor care nu-mi dădeau pace de ceva vreme, privindu-l cu dezamăgire.
- Nu știu ce să mai cred, expirase aerul îngreunat, trăgându-și un scaun de la masă, așezându-se pe el mai apoi. I-am copiat gestul, dându-i de înțeles că vreau să îi ascult povestea. La început o adoram, dar acum ne distanțăm și nu știu de ce, își trecuse mâinile prin păr exasperat.
- Eu cred că stă pentru banii tăi, James! Îmi pare rău că trebuie s-o spun, dar așa se vede din exterior. Sigur ascunde ceva, am căzut pe gânduri, sprijinindu-mi capul în mâini. De ce bărbații buni aveau parte numai de scorpii lângă ei? Bine, nu negam că eu nu eram una, dar nici ca Jasmine nu eram.
- Să lăsăm asta deoparte. Mă bucur că îți pasă, Raluca! Când voi simți că relația asta nu-mi face bine, voi renunța la ea fără să mai stau pe gânduri.
- Așa să faci! m-am ridicat de pe scaun mulțumită. Trebuie să mă întorc acum, nu vreau să-l fac să aștepte! l-am bătut pe umeri prietenește, așteptând confirmarea din partea lui.
- Sigur, cred că fierbe de furie acum! mă făcuse să râd, privindu-mă pierdut în ochi. M-a luat însă prin surprindere când m-am îmbrățișat strâns după care mi-a sărutat fruntea apăsat. Era un sentiment familiar și care se simțea mai mult decât plăcut.
Însă când ne-am despărțit din îmbrățișare, l-am găsit pe Cameron privindu-ne oricum, numai de bine nu. Fața lui mă făcea să râd, după ce că mă apostrofase în legătură cu Jasmine, urma să îmi reproșeze de ce m-am lăsat îmbrățișată de prietenul lui.
Își curățase gâtul și intrase cu pași lenți în bucătărie privindu-mă așa cum un vânător își pândește prada, cu siguranță și cu ageritate. Spre uimirea lui i-am susținut privirea cu zâmbetul pe buze, așteptând curioasă să văd ce face.
- James, Jasmine vrea suc! Cameron făcuse în așa fel încât să îl scoată pe brunet din cameră. Să înceapă jocurile! M-am întors cu spatele spre el pentru a spăla paharul din care adineauri băusem suc.
- Ce moment drăguț între doi prieteni, vorbise serios în timp ce pronunțase ciudat cuvântul prieteni. Grozav! Cel care era gelos acum era el, sub nicio formă eu.
- James chiar avea nevoie... l-am contrazis pornind apa. Parfumul brunetului de simțea tot mai puternic semn că se apropia de mine. Voia să mă intimideze, mai mult ca sigur.
- De o femeie în plus sau cum? mă întrebase suspicios, punându-și mâinile deoparte și de cealaltă a mea. Am expirat aerul zgomotos și m-am abținut să nu-i spun vreo două.
- Termin-o, Cameron! m-am răstit la el, dându-i un cot în stomac în așa fel încât să mă pot deplasa până la dulapul de unde îmi luasem paharul.
- De ce ești rea? Nu crezi că ai devenit cam prea tupeistă? mă întrebase învins, sprijinindu-se de blatul de la bucătărie fără să-și ia ochii de pe mine nici măcar o secundă.
- Să nu îndrăznești să îi iei apărarea! l-am avertizat cu degetul arătător îndreptat spre el. Ție ți-ar plăcea să fii tratat de către o rudă de-a ta în halul ăsta?
- Ce mare lucru ți-a zis? râse amuzat, alegându-se cu o privire nu tocmai frumoasă din partea mea.
- Știi ce, Cameron. Nu-mi strica seara, bine? Și așa o să mă enervez numai când o să dau ochii cu ea în living, nu mă scoate și tu din sărite!
- Ia vino tu încoace! îmi prinse încheietura mâinii cu putere, trăgându-mă violent spre el în așa fel încât să mă lovesc de abdomenul lui. Al naibii om, mereu face câte ceva și aduce situația în punctul favorabil lui.
- Au, am scâncit de durere, în încercarea de a-mi da tot părul de pe față.
- Numai au știi să spui în prezența mea?
- Ce ai vrea să spun?
- Nu știu, ceva mai dulce! își coborâse ochii asupra buzelor mele, croindu-și drum spre maxilarul meu cu degetele lui fine și lungi.
- O acritură ca mine nu poate fi niciodată dulce, i-am dat replica în așa fel încât să înțeleagă faptul că nu am chef de nimic cu el. Voiam să mă întorc în living pentru a lenevi pe canapea.
- Șșș, termin-o cu replicile astea seci! mă apostrofase răutăcios în timp ce reducea distanța dintre noi. Mi-am închis ochii, așteptând momentul în care buzele lui aveau să le sărute pe ale mele. Înainte ca acest lucru să se întâmple mi-am așezat mâna peste buzele lui și l-am împins cu toată puterea mea.
- Ha, o să mă săruți când o să înveți să îmi vorbești frumos! i-am strigat în fața, luând-o la fugă mai mult șchioapă până în living. O luase și el pe urmele mele insa fusese prea târziu pentru el, căci eram deja pe canapea când acesta ieșise din bucătărie.
Jasmine mă privea încruntată în timp ce își expunea picioarele lungi în fața soțului meu! Bărbatului meu! Doamne, sper să nu turbez aici! Cameron îmi zâmbise răutăcios și se așezase lângă mine de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Îți cam place să te joci, Raluca! îmi șoptise la ureche, având grijă să-și ducă brațul pe spătarul canapelei. Noroc cu întunericul din cameră, altfel am fi fost priviți de mult de Jasmine. Roșcatei îi cam place să-și bage coada între noi.
- Mai ales când ești prost și nu te prinzi, i-am dat replica amuzată. Acum lasă-mă să văd filmul liniștită, l-am rugat cu ochii pe ecranul televizorului. Îi simțeam respirația bătându-mi pe obraz și ochii fixați asupra mea, dar nu aveam de gând să fac ceva în privința asta.
- Bine, îmi răspunse scurt, uimindu-mă. Mă așteptam la un răspuns cu duble înțelesuri și la niște manifestări nu tocmai cuminți din partea lui Cameron.
Am aruncat un ochi spre James și peisajul pe care l-am văzut derulându-se în fața mea m-a pus serios pe gânduri. Jasmine privea încoace, iar James era total dezinteresat de prezența iubitei lui. Ce se petrecea de fapt între ei?
- Uite cum se uită Jasmine la tine, Cameron! i-am atras atenția deranjată. Sigur vă știți de undeva și tu nu vrei să îmi spui, am adăugat supărată, privind din nou spre ea. Nici măcar nu se sfia să se ascundă de privirea mea, cât de parșivă putea fi femeia asta.
- Nici acum nu-mi dai pace? Vrei să mă înnebunești de tot? Nu o știu! silabisire în șoaptă, privindu-mă cu ochii dilatați de furie.
- Și atunci de ce face asta? l-am întrebat cu disperare în șoaptă. Aveam grijă să nu atrag atenția asupra noastră prea tare. James m-ar fi luat la întrebări și nu aș fi știut ce să îi răspund.
- Poate se uită la noi, cine știe? Sau poate are chef de o aventură, asta nu înseamnă că o cunosc, vorbise lent în timp ce o privea pe ea. Cred că nu mai am mult până turbez de furie, sunt sigură că nu vrea să o cunoască pe Raluca nervoasă.
- Ce-ai zice să te duci să o ajuți, hm? Doar ție îți plăceau aventurile, nu te-ai putut abține nici în prima seară, i-am reamintit, privindu-l cum se topește de nervi lângă mine.
- Ține-ți gura, femeie! Nu te uiți la ce prostii vorbești! vorbise el dur, fapt ce mi-a stârnit lacrimile. Nu plângeam prea des, dar din nu știu ce motive, spusele lui Cameron începeau să mă afecteze și nu într-un mod bun.
I-am îndepărtat mâna de pe piciorul meu și i-am împins corpul în așa fel încât să nu mai simt că mă atinge nici măcar puțin. Aveam motivele mele pentru care eram suspicioasă, însă el nu avea niciun motiv să mă acuze că nu gândesc când vorbesc.
Mi-am lăsat capul pe spate în încercarea de a împiedica lacrimile să mi se scurtă pe obraji, dar fără să îmi dau seama mi-am tras nasul, atrăgându-i atenția lui Cameron.
- Raluca, n-am vrut să sune așaaa, jur!
Nu mai aveam putere să ascult așa că m-am ridicat și am urcat la etaj acolo unde James ne pregătise o cameră. Hotărâsem încă de la început că vom înopta la el.
Cameron se scuzase în urma mea și sunetul pantofilor lui la contactul cu parchetul îmi dădea de înțeles că nu avea de gând să mă lase în pace. Eram obosită de tot ce înseamna Cameron. Inițial îmi dorisem să mă închid în cameră, însă am realizat că eram în casa lui James și că nu puteam face una ca asta.
Imediat cum am ajuns în dormitor m-am aruncat la propriu în pat, cuprinzând o pernă îmi brațe. M-am chinuit să nu plâng, dar asta îmi era aproape imposibil. Durerea aceea apăsătoare din piept nu mă lăsa nici să respir în liniște. Sfârșisem scâncind în timp ce priveam un punct fix.
Nu plângeam pentru că mă simțeam singură și nici pentru că mi de întâmplase o tragedie, ci pentru că mă jignise Cameron. Un bărbat pentru care nu aveam nici un sentiment și pentru care nu reprezentam nimic. Eram penibilă, dar totuși, mă durea totul în interiorul meu.
- Raluca, îl auzisem vorbind din urma mea în timp ce încuia ușa în urma lui. Mai zăbovise un timp în liniște, oftând zgomotos din când în când.
La scurt timp simțisem cum salteaua se lăsase sub greutatea corpului lui. Am inspirat aerul silențios, așteptând niște scuze ratate din partea lui.
- Ești bine? Hai să vorbim! îmi ceruse blând așezându-se în spatele meu și mângâindu-mi umărul dezgolit într-un mod leneș.
- Nu mă atinge, Cameron.
- Dar...
- Te rog! l-am implorat fără putere, așteptând să-și retragă degetele calde de pe pielea mea. Cum să-l înțeleg? Cum? Care este Cameron cel adevărat? Cel furios sau cel înțelegător?
- Uite cum ne distrugem din cauza unei femei pe care nici nu o cunoaștem, vorbise de unul singur în timp ce se foia enervant de mult.
- Avem ce să distrugem? am murmurat în pernă, oftând greoi.
- Nu mai vorbim despre asta, e prea obositor. Dă-ți rochia jos și ia cămașa mea, e inconfortabil să dormi așa, îmi sugerase de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
- Mai bine împrumut ceva de la Jasmine, i-am răspuns obosită, ridicându-mă din pat. Nu-mi convenea ideea de-ai îmbracă haina, nu m-aș fi simțit confortabil în ea.
- Nu mă respinge în halul ăsta, Raluca!
Hei, oameni faini. Ce mai faceți?
Îmi pare rău că am lipsit atât de mult, dar nu prea am avut inspirație. Acesta este oficial cel mai lung capitol de până acum, am scris 3170 de cuvinte. Sper sa va placă și va aștept din tot sufletul părerile despre carte.