Familia Ambrose

Capitolul 38

„ Apropiații familiei Ambrose declară că o posibilă logodnă între Eva Conard și Cameron Ambrose nu este imposibilă. Cei doi afaceriști au fost surprinși împreună de nenumărate ori, ajungând ca săptămâna trecută să își oficializeze relația prin câteva poze postate pe conturile de pe rețelele de socializare a celor doi. Vă reamintim că moștenitorul averii familiei Ambrose, Cameron, a fost căsătorit cu fosta Raluca Ambrose timp de șase luni. Să fie logodna cu Eva Conard motivul pentru care aceștia au divorțat? În urma imaginilor de seara trecute se pare că tânărul Cameron și fosta lui soție, au părăsit locația în care s-a desfășurat nunta surorii lui în mașini diferite pentru a se întâlni mai târziu într-un cartier modest. O aventura de-o noapte sau sentimentele celor doi nu au putut fi date deoparte atât de ușor? Suntem curioși să știm ce crede Eva despre asta!"

Am închis televizorul nervoasă, aruncând telecomanda undeva prin așternuturi. Parcă mi-au promis că nu vor lăsa ca imaginea mea să fie făcută praf în emisiunile de scandal. De unde ai făcut conexiunile astea cu întâlnitul în miez de noapte, aventuri și alte minuni debitate de ei? Abia nu așteptam ziua de mâine în care mama avea să îmi țină o morală zdravănă despre cât de jos am decăzut.

Nici nu terminasem de vorbit cu mine însumi că telefonul meu și începuse să sune. Îmi căzuse cerul în cap când văzusem numele lui James pe ecranul telefonului. Ce mai voia și el acum?

— Da, James! i-am răspuns după ce am ezitat preț de câteva clipe. Am stins lumina și mi-am pus plapuma peste cap, lăsându-mi loc să respir. Dacă idiotul era jos, măcar să știe că mă pregătesc să dorm. Era doisprezece, ce naiba?

— Avem lucruri serioase de discutat, tonul lui părea să îmi dea de înțeles că era deja scos din sărite. Probabil primise tot felul de mesaje cu articole în care au apărut poze cu idiotul de Cameron intrând în blocul în care locuiam.

— Mâine, nu astăzi! l-am refuzat, pregătindu-mă să închid. Trebuia să îl distanțez cât mai mult pe James de mine sau ajungea să îmi creeze probleme.

— Acum, îmi ceruse nervos.

— Acum în visele tale, James! Nu te trezești tu mâine dimineață să mergi la muncă așa că te rog să încetezi! m-am răstit la el, crezând că va înțelege. Ajungeam să cred că grija ieșită din comun pe care o manifesta James pentru mine fusese falsă. James însuși era un fals.

— Îți pregătești câteva haine și ce mai vrei tu, vin să te iau! îmi vorbise de parcă nici nu mă ascultase. La naiba cu el! Nu aveam de gând să fac ce îmi dicta James.

— Nu îmi iau nimic și nu merg nicăieri, înțelege! am vorbit foarte calmă după care am închis. Nu aveam de gând să deschid ușa nici dacă se punea în genunchi, obsesia lui se adâncea atât de tare și periculos încât nici eu nu mai știam ce era de făcut. Făcusem cea mai mare prostie să nu plec în România atunci când am avut ocazia, pe lângă faptul că am de lucru cu James, sunt nevoită să văd tot felul de articole despre Ambrose, lucruri care mă fac să conștientizez că voi scăpa foarte greu de sentimentele și amintirile pe care le mai aveam în legătură cu acesta.

Nu cred că a mai durat mult până când să îl aud apăsând ca un frenetic pe sonerie ca mai apoi să îmi trimită mesaje amenințătoare. Ce era greșit cu omul ăsta?

„Nu știu ce-ți fac dacă nu-mi deschizi, Raluca."

„Pleacă" I-am scris înapoi speriată. Ce putea să îmi facă până la urmă? Nu îl credeam în stare să mă forțeze să fac, totuși nu era așa de nebun. Sau cel puțin așa îl credeam.

Trecuse la următorul nivel, bătutul cu pumnul în ușă. Îmi pusesem pernele peste urechi numai să nu-l aud cum face atâta gălăgie în miez de noapte. Numai gândul că i-ar deranja și ar chema poliția mă făcuse să îmi calc pe orgoliu și să deschid ușa.