Ieşisem în grabă din baie, legându-mi halatul mai bine în jurul meu. Telefonul suna insistent de mai bine de zece minute şi mă temeam ca cel de la capătul firului să nu fie Alexander. Cameron nu era prin preajmă, dar sigur ar fi simțit dacă aş fi vorbit cu fostul meu iubit. Avea un simț extra dezvoltat în a-mi observa schimbarea stării de spirit.
M-am încruntat destul de tare când am observat că pe ecranul telefonului apărea numele surorii mele, Alina. Fără să mai stau pe gânduri i-am răspuns curioasă să aflu ce avea de spus atât de tare încât să sune la ora unsprezece noapte insistent.
— Da, Alina! i-am răspuns cu seriozitate în timp ce mi-am pus telefonul între spațiul dintre umăr şi ureche pentru a avea mâinile libere.
— Raluca, tu ai văzut ce am văzut şi eu? vocea şocată a surorii mele m-a făcut să mă agit. Despre ce era oare vorba?
— Nu?? răspunsul meu a ieşit mai mult sub formă de întrebare. Despre ce e vorba? Am fost destul de ocupată astăzi şi nici n-am avut timp să văd ştirile, i-am explicat pierdută pe gânduri în timp ce aranjam patul. Cameron avusese grijă să îmi facă în ciudă şi să îl strice.
— Site-urile de scandal vuiesc de ştiri cu poze în care Cameron se sărută cu alte femei, îmi spusese cu ezitări în timp ce tot universul meu se prăbuşise deja.
— Cum? vocea mea se stinsese deja şi tot ce îmi doream era să văd despre ce era vorba. Speram cu tot sufletul meu să fie doar o glumă proastă din partea ei, dar se vedea că nu era aşa. T-trebuie să închid acum, Alina. Vreau să văd despre ce e vorba, bine? am reuşit să îi spun după care am închis telefonul cu mâinile tremurânde.
Am tastat în grabă ,,Cameron Ambrose" şi tot felul de ştiri cu titluri țipătoare mi-au invadat vederea. Se destramă cuplul momentului?; ŞOCANT! Moştenitorul averii familiei Ambrose îşi înşela frumoasa soție chiar în noaptea nunții!; Cameron Ambrose a fost surprins într-un hotel de cinci stele întreținând relații...
Şi m-am oprit când stomacul mi s-a întors pe dos. Toate aceste ştiri oribile mă făceau să îmi fie greață de tot ce înseamnă Cameron. Cât de afemeiat să fi fost încât să se culce cu alta chiar în seara nunții? Şi tocmai el care mă acuza pe mine de infidelitate şi care era gelos din orice lucru.
Mi-am trecut mâinile peste față, încercând să mă liniştesc puțin după care m-am convins că nu am încotro decât să îl confrunt. Nu sufeream penttu că nu aveam sentimente, dar la naiba! Eram nervoasă pentru că poza în ceva şi era de fapt altceva.
Fără să mai stau pe gânduri, am ieşit ca o furtună pe uşa din lemn maronie şi am mai urcat un şir de trepte până când am ajuns la mansardă, acolo unde Cameron îşi avea biroul. Mă va cunoaște în toată splendoarea, s-a terminat cu bunătatea!
Am apăsat clanța cu putere şi am intrat val vârtej în biroul lui, trântind uşa în urma mea. Şi-a ridicat ochii din hârtiile pe care le citea cu atenție şi expirase fumul de țigară cu putere. Nu cred că citise ştirile, stătea închis în birou de câteva ore bune.
— Ce-s astea? m-am rățoit la el, aruncându-mi propriul telefon pe birou. Uită-te, idiotule! Să vezi în ce rahat te-ai băgat singur! am expirat cuvintele cu furie, trecându-mi mâinile prin păr. E adevărat? am expirat aerul zgomotos şi l-am fixat cu privirea atentă.
Ochii i se mişcau încet de la stânga spre dreapta semn că citea articole, iar după câteva minute a scăpat un zâmbet amuzat. Şi-a prins bărbia între degete poposind preț de alte câteva clipe cu privirea pe ecranul telefonului după care mă fixase pe mine cu ochii plini de aroganță. Avea o atitudine de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
— O voi rezolva eu cumva, dau câteva telefoane şi se şterge totul, vorbise detaşat de parcă n-ar fi fost ceva ce să îi strice imaginea de om serios.
— Ştirile alea sunt adevărate? am insistat, ignorând partea cu telefoanele şi cu rezolvatul. Eram la un pas de a-mi ieşi din mințea şi el simțea mai bine ca oricine altcineva, dar cu toate acestea, continua să pună paie pe foc. Probabil voia să mai râdă puțin de cât de mult m-aş înjosi pentru banii lui.
— Da, sosise şi răspunsul însoțit de o aroganță tipică lui. Nu sesizam nici măcar o urmă de regret în glasul lui. Din impuls, amuzat paharul de apă de pe biroul lui şi i l-am aruncat în față. Nu mai voiam explicații de la el, îmi era greață de el şi tot ce voiam era să dorm şi să uit de imaginile ce îmi împânzeau acum mintea.
— Cine te crezi, femeie? îmi prinse brațul dureros, scuturându-mă în aşa fel încât să mă uit în ochii lui. Era furios, foarte furios, şi cu toate acestea tot nu mă mai impresiona. Probabil îi rănisem ego-ul cu gestul meu, dar nu mă mai interesa.
— Nu mă atinge, îmi e scârbă de tine! Tocmai tu îmi reproşai că sunt infidelă, Cameron. Oare nu ai venit de la vreo amantă atunci când l-ai bătut măr pe Alexander? Ştii ce, pentru mine eşti un nimic de azi! am încercat să mă eliberez sub ochii lui dilatați şi cuprinşi în totalitate de tot felul de sentimente peste care trona furia.
— De parcă mi-ar păsa că mă vezi tu nu ştiu cum, replicase ironic, prinzându-mi întreg maxilarul strâns între degete.
— De ce ai făcut asta? am murmurat cu greu, simțindu-mă obosită să tot cer explicații. Se vedea clar că nu avea de gând să îmi explice, dar eu tot încercam.
— Pentru că sunt bărbat, dase din umeri cu nonşalanță.
— Asta nu te scuză, Cameron.
— Pentru că nu ți-ai făcut datoria de soție, scumpă Raluca. Crezi că mă voi ruga de tine până când vei accepta? Nu! Nici n-am de gând să devin un milog la picioarele unei femei care nu înseamnă nimic când pot să am tot ce vreau de la altele? non-şalanța cu care îmi vorbea mă făcea să vreau să divorțez de el şi să-i dau naibii banii.
— Eşti un monstru! am exclamat şocată de adevăratul lui caracter. Era meschin şi egoist, rănea pe oricine şi se punea pe el mai presus de oricine.
— Dă-i drumul în cameră! şi-a luat mâna de pe mine şi m-a împins puțin mai în spate, moment în care am luat foc. Poate eram proastă, dar chiar nu mai voiam să stau cu el nici măcar o clipă.
— Ştii ceva? Ia-ți inelul tău de doi lei înapoi pentru că nu mai stau nici măcar două secunde în casa asta. Plec! am urlat la propriu la el şi am aruncat inelul în coşul cu hârtie.
— Pleacă! De poartă nu treci oricum! vorbise relaxat, aşezându-se din nou în scaunul lui confortabil.
— N-ai face asta! încrederea din voce mi-a scăzut şi doar gândul că va trebui să trăiesc alături de el îmi dădea fiori pe şina spinării. În ce rahat intrasem!
— Nici nu mă gândesc să te las să pleci. Mai bine du-te în dormitor şi culcă-te, mâine te aşteaptă o zi lungă, îmi făcuse din ochi răutăcios.
Am ieşit la fel cum am intrat, deznădăjduită şi tot mai şocată de comportamentul lui. Nu încercase nici măcar să mă mintă sau să cosmetizeze adevărul. Pur şi simplu, aruncase cu tot ce era mai rău doar ca să mă facă să mă simt oribil.
Odată ce am intrat în cameră am simțit că mă sufoc şi că nu mai pot respira. Încercasem să adorm, stinsesem lumina şi chiar luasem o pernuță mică în brațe doar pentru a închide ochii şi pentru a mă deconecta de la tot stresul, deşi era în zadar. Nimic nu funcționa. Fiecare cuvânt al lui Cameron parcă îmi adâncea durerea interioară.
Câteva ore mai târziu m-am refugiat pe balcon, profitând de faptul că brunetul nu se întorsese din birou. Aerul era rece, dar suficient cât să îmi mai taie din senzația de uscăciune pe care o aveam în corp. Întunericul era şi el în sincron cu starea mea de spirit. Aş fi putut sta aşa o viață numai să nu-l mai văd sau aud pe Cameron.
— Aici erai? Mă gândeam că ai sărit de pe balcon, am tresărit speriată de vocea lui. Probabil fusesem atât de ancorată în gândurile mele încât nici nu îi simțisem prezența.
— Ar fi fost mai bine, am pufnit amuzată, privind înainte. Dacă avea impresia că mă voi certa din nou cu el, se înşela amarnic.
— De când stai aici? Nu ți-e frig? încerca să intre în vorbă cu mine şi asta mă irita grozav. După cum se purtase mai devreme, nu merita nici măcar un cuvânt.
— Ce-ți pasă ție? Mi-e bine aşa cum sunt, i-am replicat plictisită, aşezându-mă mai bine pe scaun. Înțepenisem destul de tare pentru că stăteam de câteva ore bune în aceaşi poziție.
— Nu mai fi încăpățânată, Raluca. Doar n-o să dormi aşa? îşi aprinsese o țigară şi trase din ea cu putere ca mai apoi să elibereze fumul zgomotos. Îi simțeam privirea asupra mea prin întunericul dens ce era tăiat de lumina slabă şi difuză a lunii.
— Uite exact aşa o să fac, i-am dat replica răutăcioasă, ascultându-i oftatul greoi şi zgomotos. Zău că nu-l puteam înțelege pe Cameron, se schimba din secundă în secundă şi mă termina cu personalitatea lui oribilă. Nici nu ştiam care era adevăratul Cameron, cel arogant sau cel răutăcios.
— Eşti o copilă, reacția lui mă lăsase rece. Tot ce ştia să facă era să îmi scoată ochii şi să mă facă să mă simt prost. Nimic altceva. Nu cred am avut cu el vrei discuție normală unde să nu ne aruncăm cuvinte grele sau să ne certăm.
— Mai spune şi ceva de bine, l-am rugat amuzată, întinzându-mi picioarele peste măsuța din sticlă pe care obişnuiam să țin nişte reviste.
— Poate voi descoperi ceva frumos la tine cândva, cine ştie? vorbise cu non-şalanță, fumând în continuare.
— N-aş vrea să-ți mai iau din timp, căci ştiu cât de ocupat eşti. Şi-aşa ai multe femei de mulțumit, pe mine poți să mă laşi în pace, l-am ironizat eu în timp ce îmi sprijineam capul în mâini, privind visătoare spre lună.
— Toate vor dispărea mâine, continuase amuzat.
— Vin altele, banii le atrag, i-am răspuns căzută pe gânduri.
— Ca şi pe tine, nu eşti cu nimic mai presus decât ele, Raluca! avusese grijă să îmi dea lovitura de grație, amintindu-mi de scopul pentru care acceptasem căsătoria cu el.
— Eu nu ți-am vrut banii, am vrut doar să am o viață mai bună. Încetează să mă mai judeci aiurea, Cameron. M-ai fi înțeles dacă ai fi dus o viață ca a mea, dar în acest caz, nici în gând să nu-ți dai cu părerea. M-am săturat de atâtea prejudecăți. Aveam pretenții de la tine, dar se pare că m-am înşelat.
M-am ridicat dintr-o dată de pe scaun şi am trecut pe lângă el pentru a ajunge în sfârșit în dormitor. Am simțit că mi-a prins din nou mâna, dar am crezut că va insista puțin pentru a-mi putea adresa din nou nişte insulte care să mă facă să mă simt din nou ca un nimic.
În schimb, m-am trezit cu fața în cămaşa lui, realizând prea târziu că bărbatul ce se purtase oribil astăzi cu mine mă strângea acum în brațe de parca toate astea nu s-ar fi întâmplat.
— N-am vrut să te simți prost, vocea lui joasă a răsunat ca un ecou în urechile mele.
— Prea târziu!
Hei, oameni faini.
Am scris capitolul asta de trei zile, dar iar m-am gasit sa sterg si sa rescriu. Dacă găsiți greseli, sa stiti ca nimic nu-i corectat si ca is prea obosită acum ca s-o mai pot face. Va astept parerile si va pup dulce, dulce.