Lucy P.O.V
După multe ore obositoare de zbor şi o escală la Atena, ne aflăm acum din nou în avion şi bineînţeles că am adormit iarăşi. Dar ca întotdeauna, trebuie să fie cineva care să-mi perturbe somnul. Mă simt zguduită de umeri şi deja ştiu cine este făptaşul.
-Iubito, haide trezeşte-te! Aproape am ajuns. spune şi îl simt cum îmi depune mici sărutări umede pe gât.
Deschid ochii şi în faţa mea îl văd pe Angello.
-U-unde am ajuns? Îmi spui până la urmă? îl întreb şi sper să-mi spună în sfârşit unde am zburat atâtea ore pentru că încontinuu m-a ţinut în suspans.
-Uită-te pe geam şi cred c-o să-ţi dai seama singură. îmi spune şi îl privesc confuză, dar fac ceea ce-mi cere.
Când văd peisajul din faţa mea, rămân fără grai. Doamne, este superb!
-Iubitule, doar nu este... încerc să-i spun, dar îmi iese mai mult o bâlbâială şi nu-mi vine să cred unde ne aflăm acum.
-Ba da, scumpo. O să aterizăm în scurt timp în Santorini.
Doamne, nu-mi vine să cred! Când am avut escala la Atena nu mă aşteptam să rămânem în Grecia. Eu credeam că vom merge şi mai departe, dar nu-mi pare nici pe departe rău că vom petrece "luna de miere" aici.
-Tu chiar vorbeşti serios?! Dar de unde ai ştiut că îmi doresc să merg în Santorini? îl întreb şi îi sar în braţe, atrăgând atenţia câtorva pasageri din avion.
-Bella. spunem amândoi la unison şi izbucnim în râs la sincronizarea noastră.
-Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc! M-ai făcut cea mai fericită femeie din lume. îi spun şi-l sărut pe toată faţa.
-Rectificare, cea mai fericită soţie din lume. Şi doar a mea. îmi spune, depunându-mi iarăşi un sărut umed pe gât.
-Desigur. Şi bineînţeles că sunt a ta. Te iubesc atât de mult! spun şi îi arăt cât de mult îmi permit mâinile, iar el chicoteşte drăgălaş.
-Da? Eu te iubesc şi mai mult!
-Cât de mult? îl întreb, făcând pe neştiutoarea.
-Uite, atât de mult! spune şi mă presează de pieptul său, începând să mă sărute doar aşa cum el ştie.
-Iubitule... Stai, nu aici! încerc să-i spun printre săruturi, gemând în acelaşi timp de plăcere.
-Dar mă înnebuneşti!
-Ei bine, nici n-ai idee cât de mult mă înnebuneşti şi tu. Dar mai ai te rog răbdare până ajungem. îi spun şi cu greu mă eliberează din braţele sale.
*
Acum câteva miniute am ajuns la hotel unde mi-a spus Angello că suntem cazaţi şi aştept cu nerăbdare să văd cum este camera.
-Iubitule, la ce număr ai spus că este? îl întreb şi vreau să-l ajut cu bagajele, dar evident că nu mă lasă.
-Este chiar aici. îl aud spunând şi îmi indică o uşă pe care este gravat numărul '37'.
Îl văd lăsând geamantanele jos şi mă ridică în braţe stil mireasă.
-Angello, ce faci? îl întreb chicotind.
-Te trec pragul. îmi spune dând din umeri şi zâmbeşte nevinovat.
-Din nou?
-De câte ori este nevoie. spune şi îmi depune un sărut pe gât, după care intră cu mine în camera de hotel.
Doamne, dacă nu mă ţinea acum în braţe cu siguranţă cădeam demult. Camera arată senzaţional!
-Wow... atât pot scoate pe gură şi încep să analizez totul în jurul meu, Angello încă ţinându-mă în braţe.
-Îţi place, iubito?
Mă pune pe picioarele mele şi mă cuprinde în braţe pe la spate.
-Mai întrebi? Îmi place la nebunie, iubitule! Totul arată minunat. îi spun şi sar la gâtul său, îmbrăţişându-l strâns.
-Mă bucur că-ţi place, iubito. Şi mai ales, că te-am putut face fericită. îmi spune şi simt cum îmi dau lacrimile de fericire.
-Iubitule, m-ai făcut fericită de când te-am întâlnit. îi spun şi-l sărut apăsat.
După ce aduce bagajele înăuntru, îmi face turul camerei sau mai bine spus...apartamentului în care vom sta. Este destul de spaţios, toţi pereţi sunt albi şi pe jos este un fel de marmură. Avem o baie spaţioasă cu absolut tot ce ne trebuie şi un living destul de spaţios şi el cu uşă deschisă spre o bucătărie mai micuţă, iar partea cea mai frumoasă şi impresionantă este...dormitorul. Este destul de spaţios. Pereţii sunt tot albi şi cu ferestre mari, un pat imens tronează în mijlocul camerei cu două noptiere de-o parte şi de alta. Iar surpriza, este o uşă îmensă care duce spre o terasă mare şi o piscină rotundă măricică.
Ne apropiem de marginea terasei, sprijinindu-ne de balustrada din sticlă şi admirăm amândoi peisajul mirific ce se află în faţa noastră.
-Doamne, cât de frumos se vede totul! murmur în timp ce Angello mă trage în braţele sale şi mă lipeşte de pieptul său, depunându-mi un sărut pe umăr.
-Da, aşa este. îmi spune în timp ce mă întoarce cu faţa spre el şi mă lipeşte de primul perete care-i stă în cale, acum fiind nevoită să-i înconjur trunchiul cu picioarele.
Îmi cuprinde fesele în palme şi se presează mai mult de mine, acaparându-mi buzele cu ale sale. Îşi duce mâinile la marginea tricoului meu şi îl ridică, lăsându-mi la vedere sutienul alb pe care-l purtam. Începe să-mi depună săruturi umede pe sâni şi pe piept, eu gemând de plăcere în tot acest timp. Îmi dă jos tricoul de tot, aruncându-l habar n-am pe unde şi cred că m-am înroşit mai ceva ca un rac când îmi dau seama că ne poate vedea oricine în acest moment. Mă lipesc mai tare de el pentru a nu risca să mă vadă cineva aşa, însă Angello nu pare să observe stânjeneala mea şi începe să-mi depună săruturi pe gât, muşcând pe alocuri.
-Iubitule...stai puţin... Da-Dacă...ne...vede cineva? reuşesc să-i spun printre gemetele de plăcere.
-Stai liniştită, iubito! Nu ne vede nimeni aici.
-Da, dar... încerc să-i spun, dar îmi acoperă din nou buzele cu un sărut şi merge cu mine în dormitor, încă ţinându-mă în braţe.
Mă trânteşte pe pat şi revine deasupra mea, învăluindu-mă în săruturi şi mângâieri fierbinţi.
-Te vreau atât de mult, încât mă doare! îmi spune şi scapă de hainele de pe mine.
-Eu te vreau şi mai mult! îi spun şi-i dau jos tricoul împreună cu pantalonii care mă împiedicau să-l văd în toată splendoarea sa.
-Te iubesc! spunem la unison şi ne pierdem printre aşternuturi toată noaptea.
Dimineaţa
Mă trezesc foarte bine dispusă şi mă cobor cu greu din pat datorită braţelor lui Angello care mă ţineau strâns în braţe. Trag după mine unul dintre cearşafurile de pe pat, acoperindu-mi trupul gol şi mă îndrept spre bagaje pentru a-mi căuta ceva de îmbrăcat. În timp ce cotrobăiam prin geamantan, mi-a sărit în ochi cutiuţa misterioasă pe care mi-a dat-o mama înainte de nuntă şi decid s-o deschid mai târziu. Îmi aleg până la urmă o rochie vaporoasă de vară cu motive florale şi o pereche de sandale bej care au un toc micuţ.
Intru în baie, lăsând cearşaful să cadă de pe mine şi îmi fac un duş care să mă mai trezească puţin. Mă îmbrac cu hainele alese şi îmi fac rutina de dimineaţă, după care intru înapoi în cameră şi-l văd pe Angello tot dormind. Ce drăgălaş este el cum doarme pe jumătate acoperit şi cu capul în perne, moţăind ca un copilaş. Îi depun un sărut delicat pe buze şi simt cum îmi chiorăie stomacul, cerând mâncare. Ce-i drept, n-am mai mâncat niciunul dintre noi de la nuntă şi îmi este o foame de lup.
Găsesc un telefon fix aşezat pe o măsuţă lângă uşa de la intrare şi un bileţel pe care este un număr de telefon şi sub el este scris 'room-service' în mai multe limbi. Ce bine! Formez numărul şi îmi răspunde frumos o voce de femeie, eu întrebând-o dacă putem primi micul dejun în cameră. Ea îmi spune că 'da' şi să-i spun ce am vrea de mâncare. Fac întocmai şi îmi spune că va sosi mâncarea în cel mai scurt moment, eu mulţumindu-i. Măcar ne-am putut înţelege în engleză. În câteva minute ajunge mâncarea adusă de un chelner şi observ că este aranjată destul de drăguţ pe o tavă.
Mă întorc în dormitor cu tava în mâini şi văd că Angello încă doarme dus, aşa că ies pe terasă şi o aşez pe o măsuţă ce se află între două şezlonguri. Acum trebuie să-l trezesc pentru că îmi este extrem de foame.
-Iubito... îl aud mormăind încă fiind cu capul în perne şi pipăie partea mea de pat, căutându-mă.
Încep să chicotesc când îl văd aşa şi mă apropii de el, depunându-i un sărut pe obraz.
-Sunt aici. Haide, trezeşte-te! îi şoptesc la ureche.
-Mhm... Mai lasă-mă te rog cinci minute!
-Haide, iubitule... Mi-e foame! îi spun şi-l aud chicotind.
Îl las să se pregătească şi merg din nou pe terasă, aşezându-mă pe unul dintre şezlonguri şi admir frumoasa privelişte ce se poate vedea de unde mă aflu.
-Bună dimineaţa, iubita mea înfometată! îmi spune la ureche şi-mi depune un sărut pe obraz când ajunge lângă mine.
-Neaţa şi ţie, iubitul meu somnoros! îi spun la rândul meu chicotind şi începem să mâncăm.
-Iubito, şi ce vrei să facem astăzi? mă întreabă după ce am terminat de mâncat şi acum stăm amândoi pe un şezlong, el ţinându-mă la pieptul său.
-Păi, aş vrea foarte mult să vizităm împrejurimile şi să ne plimbăm puţin. Am auzit de nişte locuri foarte frumoase pe care trebuie neapărat să le vedem. îi spun şi încep să devin foarte entuziasmată pentru că îmi doream de ceva timp să ajung aici.
-Bună idee. Atunci azi mergem să vizităm câteva locuri, iar pe seară să ieşim puţin să ne plimbăm şi pe plajă. Oricum cât timp vom sta aici, cu siguranţă vom vizita tot ce poate fi de vizitat. Ce zici, scumpo?
-De acord. Şi apropo...cât timp vom sta aici?
-Păi, cât vrei tu. îmi spune, depunându-mi un sărut mic pe tâmplă.
-Sineceră să fiu, nu aş vrea să stăm prea mult. O săptămână, zic eu că ne-ar prii foarte bine. Adică...să nu mă înţelegi cumva greşit, dar mi-e foarte dor de Sofi şi de abia aştept s-o văd. Chiar mi-aş dori să stăm mai mult, dar oricum vor mai urma şi alte vacanţe.
-Da, ai dreptate. Şi mie mi-e foarte dor de Sofi a noastră. Atunci, haide să nu mai pierdem timpul şi să mergem. îmi spune şi se ridică de pe şezlong, ajutându-mă şi pe mine să mă ridic.
Ieşim din incinta hotelului şi pornim la pas pe străduţele insulei şi rămân pur şi simplu fascinată de toate lucrurile minunate ce le văd în jurul meu. Aproape toate casele sunt vopsite în alb şi nuanţe de albastru. Iar străzile sunt pietruite şi dau un aspect de vechi, un loc încărcat de istorie şi poveste.
După ce ne plimbăm câteva ore bune, simt cum mă dor picioarele îngrozitor. Trebuie să mă aşez undeva neapărat, iar pe deasupra mai îmi este şi foame.
-Iubito, mergem să mâncăm undeva? Cred că am văzut un restaurant drăguţ în timp ce ne plimbam pe aici şi nu este foarte departe. îl aud pe Angello spunând, parcă citindu-mi gândurile.
-Da. îi spun, răspunsul meu auzindu-se mai tare decât îmi închipuiam şi îl văd chicotind.
-Atunci haide să mergem, pofticioasa mea mică. îmi spune, depunându-mi un sărut mic pe nas şi mă ia de mână începând să mergem din nou.
Ajungem în câteva minute la restaurantul indicat de el şi observ că este foarte drăguţ amenajat. Mesele şi scaunele sunt aşezate în aşa fel încât se poate vedea marea şi chiar este o privelişte uimitoare.
Sunt scoasă din gândurile mele de Angello care îmi trage scaunul pentru a mă aşeza şi îi mulţumesc din priviri. În timp ce aşteptăm să ne vină salatele comandate, îmi ia mâna într-a sa şi mi-o sărută delicat, iar eu îi zâmbesc din tot sufletul. Chiar sunt foarte fericită în aceste momente, ca de fiecare dată când sunt alături de el.
Îl văd cum se întinde peste masă şi vrea să mă sărute, dar în acel moment suntem întrerupţi de către chelner care ne-a adus mâncarea. Angello îi aruncă o privire urâtă, iar săracul se retrage stânjenit şi dispare din raza noastră vizuală.
-L-ai speriat pe săracul băiat. îi spun chicotind şi începem să mâncăm.
-'Săracul băiat'? Aşa-i trebuie dacă mă întrerupe să-mi sărut soţia.
-Iubitule, nu fi rău... El şi-a făcut doar meseria, n-avea de unde să ştie.
-Dă-o încolo de meserie! N-ai văzut cum te privea când a adus mâncarea? Îl cam mănâncă pielea. îmi spune şi se uită împrejur după chelner.
Doamne, iar începe!
-Iubitule, nu s-a uitat deloc la mine. Te rog, încetează! Din câte ştiu cu tine am venit în luna de miere şi nu cu altcineva.
-Da, dar... Dar... încearcă să-mi explice, dar îl întrerup şi mă ridic de la masă apucându-l de gulerul tricoului, şi îl sărut apăsat.
Mă reaşez la masă şi-l văd surprins de gestul meu spontan, având gura puţin întredeschisă.
-Acum te-ai convins? îl întreb scurt şi dă aprobativ din cap, continuându-ne prânzul în linişte.
Ne întoarcem la hotel mai spre seară, frânţi de oboseală. Cad lată pe pat şi cu capul în perne, simţindu-mă fără vlagă.
-Iubito, mai mergem la plajă? îl aud întrebându-mă şi se aşează lângă mine pe pat, mângâindu-mi spatele.
-Haide să mergem mâine, te rog... Chiar nu mă simt în stare acum şi mă simt mai obosită decât am fost vreodată.
-Desigur. Atunci ce ai zice să ne relaxăm puţin în cada aceea imensă din baie? îmi propune şi îmi surâde de minune ideea sa, dând afirmativ din cap.
Dispare de lângă mine pentru câteva minute şi revine înapoi în cameră, ridicându-mă în braţe şi mă duce în baie. Mă aşează pe marginea căzii şi îmi dă jos sandalele pe care le purtam împreună cu rochia. Intrăm amândoi în cadă şi abia acum observ cât de frumos a aranjat totul într-un timp atât de scurt. Apa este acoperită cu spumă şi o mulţime de lumânărele micuţe sunt aşezate pe margine, iar pe margine ne aşteaptă o sticlă cu şampanie şi două pahare.
Îmi întinde un pahar de şampanie, mulţumindu-i din priviri şi mă lipeşte cu spatele de pieptul său, acum stând cu capul rezemat pe umărul lui.
*
A doua zi m-am trezit foarte bine dispusă pentru că m-am putut odihni pe săturate. Mă uit prin cameră după Angello, dar nu-l văd pe niciunde. Aud apa curgând la baie şi îmi dau seama că este la duş. Se pare că cineva este matinal în dimineaţa aceasta.
Mă ridic din pat şi îmi fac drum spre baie, lăsându-mi cearşaful care îmi acoperea corpul gol să cadă la intrare. Mă strecor prin spatele lui fără să mă audă şi îl îmbrăţişez, începând să-i depun mici săruturi pe gât.
-Iubito... geme înfundat de plăcere şi se întoarce cu faţa spre mine.
-Bună dimineaţa, iubitule! îi spun şi un zâmbet ştrengar îşi face apariţia pe buzele mele.
-Mmm...acum chiar este bună. îmi spune şi mă trage brusc spre el, lipindu-mă de pieptul său tare şi las să-mi scape un icnet de surprindere.
Începe să mă sărute apăsat, acum "luptându-ne" amândoi pentru supremaţie sub picăturile de apă care ne udă trupurile înfierbântate.
Mă trânteşte de peretele duşului, presându-se de mine şi îmi înconjur picioarele în jurul trunchiului său, urmând clipe de neuitat.
Ieşim din baie amândoi fiind înfăşuraţi într-un prosop pufos şi începem să ne pregătim pentru a coborî la micul dejun. Mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurţi şi o cămaşă albă vaporoasă, iar în picioare o pereche de sandale fără toc.
Angello poartă un tricou, o pereche de blugi negri şi în picioare are nişte teneşi. Arată foarte bine ca de obicei.
Îmi ia mâna într-a sa şi mi-o sărută delicat, după care coborâm la restaurantul hotelului. Servim un mic dejun săţios şi acum putem porni la drum. Astăzi am stabilit să mergem în golful Amoudi care este situat chiar lângă mare şi după-amiază vom merge la plaja de lângă hotelul în care suntem cazaţi. Cu o maşină închiriată de aici din zonă, reuşim să ajungem la destinaţie şi pot spune cu mâna pe inimă, că este un loc superb.
Începem să mergem pe porţiunea pietruită de lângă mare şi admirăm fascinaţi peisajul care este unul de vis. Ne mai plimbăm încă câteva ore în care am făcut o grămadă de poze şi ne oprim să luăm prânzul la unul dintre restaurantele micuţe de aici. După ce mâncăm o salată specifică locului cu midii care a fost absolut delicioasă, ne întoarcem înapoi la hotel.
Ne "echipăm" pentru plajă, costumul meu fiind unul negru din două piese, iar Angello poartă un slip care îi vine ca turnat pe el.
Într-o geantă pentru plajă îmi pun tot ce cred că am nevoie şi ajungem în câteva minute. Este extrem de cald şi o vreme numai bună pentru bronz. După ce minunatul meu soţ mă unge cu ulei pentru plajă şi eu îi întorc gestul înapoi, acum ne putem relaxa liniştiţi.
După vreo două ore în care tot ce am făcut a fost să stăm întinşi pe şezlonguri, mă ridic şi îl văd pe Angello care cred că a adormit. O idee trăznită îmi vine în minte şi am de gând s-o pun în aplicare. Mă ridic de tot şi sunt atentă să nu-l trezesc, şi fug spre marea care este la câţiva paşi de noi, luând în căuşul palmelor apă şi mă întorc spre el. Încep să-l stropesc cu apă şi sare ca ars de pe şezlong. Se uită în toate părţile neştiind cine este făptaşul şi când mă vede, se apropie ameninţător şi cu paşi lenţi de mine.
-Drăcuşor împieliţat ce eşti! Te ţii de şotii, nu-i aşa? îmi spune şi îi arunc o privire nevinovată.
-Prinde-mă dacă poţi! îi spun şi încep să alerg pe malul mării cu el pe urmele mele.
Îmi întorc privirea în spate şi nu-l mai văd nicăieri. Unde a dispărut? Dintr-o dată cineva vine prin spatele meu şi mă apucă de talie, presându-mă de un piept tare.
-Te-am prins! îi aud vocea lui Angello şi mă mai liniştesc când îmi dau seama că este el.
-Doamne, ce m-ai speriat! îi spun respirând sacadat şi mă întoarce cu faţa spre el, văzându-l zâmbind.
La un moment dat, mă simt ridicată pe sus şi mă învârte în aer, după care aleargă spre mare cu mine în braţe.
-Stai! Iubitule, ce faci? ţip când ajungem în apa mai adâncă şi ne stropesc valurile mării.
-Nu te teme, iubito! Te ţin bine în braţe. îmi spune şi când apa ne acoperă până la gât, îmi prinde coapsele în mâini şi mă lipeşte de pieptul său.
După ce ne-am bălăcit pe săturate şi ne-am jucat în apă ca nişte copii, ieşim la mal şi observ că deja apune soarele. Angello merge cu spatele în faţa mea şi eu îl urmez iar la cât de neîndemânatică sunt, mă împiedic de ceva şi cad precum un bolovan peste Angello. Izbucnim amândoi în râs când ne vedem în această ipostază şi mă uit stânjenită în toate părţile, sperând să nu ne vadă cineva aşa. Dar spre bucuria mea, nu văd pe nimeni.
După ce îmi acaparează buzele într-un sărut apăsat, ne ridicăm şi mergem spre locurile noastre de pe şezlonguri. Cel puţin nu ne-au dispărut lucrurile. Acum stăm amândoi pe un singur şezlong, eu stând cu capul pe pieptul lui şi admirăm apusul care este unul de-a dreptul minunat.
Ajungem în cameră şi după un duş fierbinte, ne întindem pe pat obosiţi. Gândul îmi fuge la cei de acasă şi mi-e foarte dor de toţi, dar mai ales de micuţa noastră Sofi. Niciodată n-am stat despărţiţi de ea mai mult de câteva ore sau o noapte şi mă tot gândesc dacă este bine, dacă a păţit ceva sau a mâncat destul...
-Iubito!
-Hm...?
-La ce te gândeşti? mă întreabă, în timp ce îmi mângâie părul.
-Mă gândeam doar la cei de acasă. Mi-e foarte dor de Sofi a noastră şi mă întreb ce face.
-Şi mie mi-e foarte dor de ea şi de abia aştept s-o vedem. îmi spune, depunându-mi un sărut pe tâmplă.
Tot stând pe gânduri, îmi amintesc brusc de cutia pe care mi-a dăruit-o mama la nunta noastră şi încă n-am deschis-o. Mă ridic ca arsă din pat şi scotocesc prin tot geamantanul după acea cutiuţă.
-Iubito, s-a întâmplat ceva? Ce cauţi acolo? îl aud pe Angello întrebându-mă, însă nu-i răspund şi continui să caut.
O găsesc într-un sfârşit şi mă întind înapoi în pat cu ea în mână, întrebându-mă ce ar putea fi.
-Ce este în cutie? Dar de la cine e?
-Încă nu ştiu, iubitule, ce se află în ea. Dar mi-a dat-o mama şi mi-a spus s-o deschid doar după nuntă, iar eu am uitat complet de ea.
-Păi, deschide-o atunci.
Fac întocmai şi mi se taie respiraţia când văd ce se află acolo, scăpând cutia pe pat. Oh, Doamne! Este o poză înrămată cu mine şi tatăl meu la mare de când eram micuţă, şi un colier superb din aur care are două medalioane sub formă de lună şi soare având pe ele gravat un mesaj emoţionant.
-Iubito, ce s-a întâmplat? De ce plângi? îl aud spunându-mi şi nici nu mi-am dat seama până acum că plângeam.
Mă strânge protector în braţe şi continui să plâng pe umărul său. Poate se întreabă ce am păţit de plâng în asemenea hal şi ce este cu acest cadou.
-Este o poză cu mine şi tatăl meu de când eram mică, iar lănţişorul nu l-am mai văzut niciodată până acum. reuşesc să-i spun printre suspine.
-Te rog, iubita mea, nu mai plânge! Nu suport să te văd aşa. îmi spune şi mă strânge mai tare la pieptul său, adormind cu colierul în mână şi cu poza pe pieptul meu.
*
Următoarele zile le-am petrecut mergând şi în alte locuri de prin zonă. Cum ar fi, morile de vânt care ne-au oferit o imagine superbă a mării, apoi am fost la o plajă cu nisip negru şi încă una care este o plajă roşie...la propriu. Nisipul şi stânciile au o culoare roşiatică absolut superbă. A fost foarte frumos şi am făcut sute de poze care ne vor aminti de aceste zile minunate. Angello în tot acest timp a încercat să mă înveselească şi chiar i-a reuşit. M-a făcut să uit complet de acel episod lacrimogen de acum câteva seri şi mi-a readus zâmbetul pe buze.
Însă acum este dimineaţă şi în acelaşi timp ultima zi de vacanţă pe care o petrecem aici. Îmi pare rău că vom pleca, dar şi bine într-un fel. Vreau să mă bucur la maxim de această ultimă zi aici şi de abia aştept să ajung acasă la fetiţa noastră de care îmi este atât de dor.
De când m-am trezit, Angello mi-a spus că are o surpriză pentru mine şi să mă pregătesc. Din nou începe cu surprizele sale şi mă ţine în suspans, dar sunt convinsă că va merita aşteptarea şi ca întotdeauna vor fi foarte plăcute.
Fac întocmai cum mi-a spus şi în timp ce el a plecat să aducă micul dejun, eu îmi fac un duş care să mă mai trezească puţin. Îmi continui rutina de dimineaţă şi îmi aleg nişte haine. Optez pentru un top alb cu bretele subţiri, o fustă lungă şi vaporoasă care are o despicătură pe picior, nişte accesorii aurii şi o pereche de sandale lejere fără toc.
Părul mi-l prind într-un coc lejer şi sunt gata. Vine şi Angello cu micul dejun şi îl servim pe terasă, după care pornim spre destinaţia surpriză. Opreşte maşina şi îmi dau seama că am ajuns din nou în golful Amoudi. Dar ce căutăm aici iarăşi? Îl privesc întrebător, dar nu-mi răspunde şi mă ia de mână începând să mergem. La un moment dat, ne oprim în faţa unei bărci micuţe cu motor.
-Iubitule, ne vom plimba cu barca? îl întreb entuziasmată şi îl văd aprobând din cap.
Îi sar în braţe fericită şi încep să-l sărut pe toată faţa. Urcăm în barcă şi ieşim în larg, minunându-mă de un peisaj mirific. Nici n-am cuvinte să descriu cât de frumos este totul.
Mai spre seară ne întoarcem la hotel şi Angello m-a informat că mai are încă o surpriză pentru mine. Imediat cum am ajuns, din nou mă ia de mână şi mergem spre...habar n-am unde. Îmi acoperă ochii cu palmele sale pentru a nu putea vedea nimic şi mergem în continuare. Când îmi descoperă ochii, am rămas cu gura deschisă. Îmi duc mâna la gură şocată şi simt cum ochii mi se umezesc cu lacrimi de fericire. Doamne, nu-mi vine să cred cât de frumos este! În faţa noastră este aranjată frumos o masă pentru doi cu vedere la mare şi o mulţime de lumânărele pe lângă.
-Iubitule... atât reuşesc să mormăi şi-l îmbrăţişez strâns, ascunzându-mi capul în scobitura gâtului său continuând să plâng.
-Îţi place? mă întreabă şi îmi ridică uşor bărbia cu două degete, făcându-mă să-l privesc în ochi.
-Nu am cuvinte... Este atât de frumos şi minunat totul. Chiar nu am cuvinte să-ţi mulţumesc îndeajuns de mult pe cât meriţi şi pentru câte ai făcut pentru mine. Te iubesc atât de mult! îi spun şi mă ridică de la sol, învârtindu-mă în aer şi îmi capturează buzele într-un sărut tandru.
-Şi eu te iubesc foarte mult, dragostea mea! Însă nu trebuie să-mi mulţumeşti pentru nimic. Mie îmi este de-ajuns să ştiu că eşti fericită şi vreau să te văd mereu zâmbind. îmi spune, ştergându-mi lacrimile şi mă trage din nou la pieptul său, stând aşa câteva minute bune.
Îmi trage scaunul pentru a mă aşeza şi ne este adusă mâncarea. După cina care a fost absolut delicioasă, ne întoarcem în cameră pentru că trebuie să ne facem bagajele, deoarece mâine dimineaţă foarte devreme trebuie să fim la aeroport.
*
-Verona-
După ce mama şi Leo ne-au trimis o maşină să ne ia de la aeroport, şi un drum care mi s-a părut extrem de lung, în sfârşit am ajuns acasă. Amândoi ne aşteaptă la intrare, iar mama observ c-o are pe Sofi în braţe. Doamne, ce dor mi-a fost de ea! Când ne vede, micuţa mea începe să gângurească şi să dea agitată din mânuţe.
-Bine aţi venit, dragii mei! ne spune mama când ajungem lângă ei şi ne îmbrăţişează călduros, la fel făcând şi Leo.
-Scumpa mea, ce dor mi-a fost de tine! spun şi o iau pe Sofi în braţe de la mama, strângând-o la pieptul meu.
Cât de dor mi-a fost să-i simt mirosul şi s-o strâng în braţe! Dacă când m-a văzut pe mine a început să gângurească şi să se agite puţin, ei bine când l-a văzut pe tăticul ei, parcă a vrut să zboare până în braţele sale. Angello când o vede, parcă se luminează tot la faţă şi mi-o ia din braţe atent, iar cea mică îi zâmbeşte cu gura până la urechi. Doamne, cât de drăguţi sunt amândoi!
Mă duc şi eu lângă ei formând o îmbrăţişare de grup, iar mama şi Leo ne privesc cu admiraţie. Ce mi-aş mai putea dori în afară de ceea ce am deja? Am un soţ care mă iubeşte, o fetiţă superbă şi o familie care îmi este alături mereu. Mă simt cea mai norocoasă şi împlinită femeie din lume.
*