Dragoste la prima vedere

Capitolul 33

*după cinci luni*

Lucy P.O.V

Deschid ochii, nemaiputând să dorm şi o poftă nebună de ciocolată mă cuprinde. Mă ridic încet din pat ca să nu-l trezesc pe Angello. Chiar dacă el nu îmi spune, am observat cât de obosit este din...cauza mea. În ultima săptămână, aproape în fiecare noapte am avut pofte, iar el s-a dus imediat să-mi cumpere ce am avut nevoie.

Arunc o privire rapidă către el şi-l văd dormind ca un prunc. Nici nu-i de mirare. Mai mult de jumătate de zi este la birou, iar noaptea este nevoit să-mi satisfacă mie poftele de ditamai graviduţa.

Mă îmbrac cât se poate de lejer împreună cu o pereche de teneşi, luându-mi portofelul şi cheile de la maşină. Îi pun o pernă în braţe, ca să ţină locul meu până mă întorc şi îi dau un sărut delicat pe buze, învelindu-l cu grijă.

Scot maşină din garaj şi conduc spre cel mai apropiat supermarket. Simt că o să înnebunesc dacă nu mănânc ciocolata aia odată. Mă uit din întâmplare la ceasul din bordul maşinii şi observ cu stupoare că este 3:45 A.M . Oh, frate...nu puteam şi eu să am pofte în plină zi?

Îmi duc o mână la pântec, care acum este cât o minge de fotbal, fiind deja în cinci luni şi îl mângâi uşor. Offf, micuţa noastră este tare pofticioasă. Da, ei bine...acum două luni am aflat din urma controlului pe care mi l-a facut Tessa, minunata veste că vom avea o fetiţă.

Un zâmbet până la urechi îmi apare pe faţă când îmi amintesc cât de fericiţi am fost când am aflat. Nu mai zic de Angello. A plâns în hohote de fericire când ne-a spus Tessa.

*Flashback*

-Tessa, te rugăm, nu ne mai ţine atât în suspans! îi spune Angello fierbând în suc propriu.

-Ei bine, dragii mei, mă bucur să vă anunţ că...o să aveţi o fetiţă! ne spune şi îmi dau lacrimile de fericire.

Îmi duc mână la gură şi suspin fericită. Doamne, nu-mi vine să cred! Mă uit la Angello şi îl făd mai fericit ca niciodată. Îi sclipesc ochii de bucurie.

-Vreţi să-i auziţi bătăile inimii? ne întreabă Tessa, fiind la fel de bucuroasă ca şi noi.

-Da! spunem amândoi la unison, extrem de entuziasmaţi.

Îmi masează din nou cu acel aparat pe abdomen şi se aud deodată nişte bătăi în întreaga încăpere.

-Oh Doamne! atât reuşesc să spun înainte să-mi revină un nou "val" de lacrimi.

*End flashback*

Ajung în scurt timp în faţa supermarket-ului care este deschis non-stop şi apuc din mers unul dintre coşuriile din plastic de la intrare. Caut raionul cu dulciuri, în timp ce sunt privită ciudat de puţinii angajaţi care mai sunt prezenţi în magazin. Ce? Nu au mai văzut niciodată o femeie însărcinată cu pofte, la aproape 4 A.M dimineaţa?

Îi ignor complet şi continui să caut prea iubitul meu raion cu dulciuri.

-Bingo! rostesc fericită când dau de "colţul meu de Rai".

Umplu coşul cu ciocolată, jeleuri, biscuiţi şi bomboane de toate sortimentele. Ştiu ca nu e prea sănătos, dar simt ca şi cum aş exploda dacă nu-mi voi satisface această poftă. Mă duc la casa de marcat cu coşul aproape plin şi plătesc, apoi ies din supermarket cu o sacoşă plină cu preţioasele mele dulciuri. Pun punga pe bancheta din dreapta şi pornesc spre casă. Sper că încă nu s-a trezit Angello.

Şi după cum am sperat, încă nu s-a trezit. Mă pun în pat înconjurată de dulciuri şi în sfârşit mă pot bucura de ele.

Angello P.O.V