Capitolul 36

4.2K 121 11
                                    

*ziua următoare*

Lucy P.O.V

În sfârşit mă pot ridica din pat după o noapte îngrozitoare, în care nu am putut să dorm aproape deloc. Şi vor urma multe nopţi nedormite. Dar cu toate astea, de-abia aştept să mă externeze şi să-mi duc prințesa acasă. Din câte mi-a spus Tessa, diseară putem pleca. De ieri şi până astăzi, Angello a stat "lipit" de amândouă, cu toate că i-am spus de nenumărate ori să meargă acasă, pentru a se putea odihni cum trebuie. Fotoliile din salon nu sunt cele mai comode pentru a dormi. Dar ce să-i faci? Este încăpăţânat ca un catâr.

Dintr-o dată, Sofi începe să plângă şi mă îndrept numaidecât spre pătuţul în care au pus-o. Când o aude, se trezeşte imediat şi Angello care mă priveşte somnoros. O i-au pe Sofi din pătuţ şi încep s-o leagăn. Dar nu reuşesc în nici un fel s-o fac să nu mai plângă.

-Iubito, ce se întâmplă? mă întreabă buimac şi se freacă la ochi obosit.

-Sofi a început să plângă şi nici cum nu reuşesc s-o fac să se oprească. spun şi încep să îi şoptesc toate alinturile posibile, dar plânge mai tare.

-Dă-mi-o mie! îmi spune şi o aşez cu grijă în braţele lui.

Începe s-o legene şi să-i fredoneze un cântecel doar de el ştiut. Incredibil! Cum naiba în braţele lui se linişteşte instant? E clar. Sofia o să fie fetiţa lui tata. Măcar s-a oprit din plâns.

*

-Iubito, ti-e foame? Sau să-ţi aduc ceva? mă întreabă în timp ce o aşează pe cea mică în pătuţul ei, după ce am hrănit-o puţin mai devreme.

-Nu prea mi-e foame, iubitule. Doar nişte schimburi dacă îmi poţi aduce de acasă, te rog. îi spun, aducându-mi aminte că doar geanta cu lucrurile pentru Sofi am apucat să luăm de acasă, printre toata agitaţia dinainte să venim la spital.

-Nici să nu te aud, iubito. Trebuie să mănânci bine ca s-o poţi hrăni pe Sofi.
mă dojeneşte ca pe un copilaş.

-Off, bine. cedez eu şi îmi dă un sărut pe frunte.

-Şi ce ar vrea să mănânce, iubita mea?
-Hmm...nu ştiu. Cred că salată cu pui şi o cafea.

-Bine, draga mea, o să mă întorc repede. Până atunci, o să vină Bella si Mariano ca să-ţi ţină de urât. spune şi mă sărută apăsat, după care iese din salon, nu înainte de-ai sărută fruntea lui Sofi.

Angello P.O.V

Am ajuns numaidecât acasă, căutând în dressing nişte haine pentru Lucy. Îi iau geanta şi împachetez o pereche de blugi, un hanorac oarecare şi bineînţeles lenjerie curată. Până la urmă trebuie să simtă comfortabil, doar ce a născut de o zi. Cobor jos şi mă apuc să pregătesc salata cu pui pentru amândoi.

Termin în câteva minute şi o pun într-o caserolă de plastic. Între timp am terminat de preparat şi cafeaua, turnand-o într-un termos. Le duc toate în maşină şi pornesc înapoi spre spital. Prinţesei mele sigur îi e foame.

Când ajung în salon, îi văd pe Mariano şi Bella maimuţărindu-se în toate felurile ca să o facă pe Sofia să zâmbească, ea stând în braţele Bellei. Însă fără rezultat pentru că doar noi doi reuşim asta. Mă pufneşte râsul când îi văd prostindu-se în asemenea hal şi le atrag atenţia.

-Tu de ce râzi? mă i-a la rost Bella, ofticată.

-De voi doi. le spun şi încep din nou să râd alături de Lucy.

După ce mai facem puţin mişto de ei, le fac semn că e timpul pentru ultima surpriză pentru Lucy, pe ziua de azi. Aprobă scurt din cap şi ies din salon, făcându-mi semn că totul e ok, nu înainte s-o aşeze pe Sofi înapoi în pătuţ.

Dragoste la prima vedereWhere stories live. Discover now