”Cred că dormitorul e destul de curat.” Harry spune în timp ce pun pantofii în dulap.
”Dacă n-ai fi așa împrăștiat, n-aș fi curățat atât de mult.” Îmi ridic sprânceana.
”Sigur. Tot ai fi făcut curățenie.” Zâmbește și își pune mâinile pe mine.
”Ce ai spus despre plecarea înapoi în Anglia ... Vorbeai serios?” Întreb, iar el mă trage în poala sa.
”Da?” Răspunde ca și cum nu ar trebui să mă surprindă.
”Când aveai de gând să-mi spui?”
”Nu știu.. Nu cred că m-am gândit la asta.” Ridică din umeri.
”Bine.. Ție ți-au mai rămas doi ani de facultate, mie trei.”
”Ok?” E evident că nu înțelege ce vreau să spun.
”Deci, tu vei merge în Anglia iar eu voi rămâne aici? Apoi ce?”
”Chiar nu știu.. Nu m-am gândit la asta atât de mult.”
”Oh.” Bănuiesc că sunt singura care s-a gândit la viitorul nostru împreună.
”Vei veni cu mine.”
”Nu vreau să mă mut.”
”Niciodată?”
”Doar în Seattle, ăsta mi-e planul. Mereu mi-am dorit să locuiesc în Seattle.”
”Planurile se schimbă.”
”Nu și ale mele.”
”Atunci nu făceam parte din planurile tale tău.” Menționează.
”Știu.. Dar nu mă voi muta în Anglia.”
”Ba da, te vei muta.” Spune și mă ridic din poala lui.
”Nu, vorbesc serios. Nu mă voi muta în partea cealaltă a lumii. O să mă mut în Seattle. Nu voi sta tot restul vieții mele într-un loc unde nu am fost niciodată.”
”Ce viață? Oricum nu ai nimic și pe nimeni aici. Doar pe mine.”
”Mama e aici și.. Și Noah.”
”Noah?” Pufnește.
”Da.. Îmi e cel mai apropiat, în afară de mama.”
”Tu și cu mama ta nu vă înțelegeți și oricum, nu vei merge să-l vezi pe el.” Mă amenință. Aleg să nu mă cert cu el în legătură cu Noah.
”Asta nu înseamnă că mă voi muta.. Nu vreau să mă mut. De ce credeai că voi accepta să mă mut așa ușor?”
”Pentru că nu sunt american, nu voi locui aici pentru totdeauna.”
”Păi eu sunt și nu vreau să părăsesc locul ăsta fără motiv.”
”Fără motiv? Să fii alături de mine nu e un motiv?” Se ceartă cu mine, volumul vocii crescându-i.
”Ăsta nu-i un motiv ca să abandonez totul. Nu-mi place ca tu să crezi că mă voi muta când tu nici nu te gândești să rămâi aici.”
”Ai dreptate.”
”Mulțumesc!” Îmi trec degetele prin păr.
”Lasă-mă să termin.. Am spus că ai dreptate pentru că aveai dreptate când ai spus că nici măcar nu mă voi gândi să rămân aici.”
”Uau.” Cumva știam că, conversația asta o va lua pe altă cale. Știam că va încerca să decidă în locul meu, dar nu mai sunt aceeași fată de când m-a întâlnit.
”Chiar dacă voiam să mă mut cu tine, tot mai am un an până absolv.”
”Chiar vrei să discutăm despre asta acum? Ziua de azi a fost un rahat și nu vreau să mă cert cu tine.” Spune.
”Nu ne certăm, putem discuta și ca-ntre adulți.”
”Păi putem vorbi despre asta mâine, Iisuse nu e ca și cum am vorbi despre căsătorie.”
Sunt de acord cu el, dar nu pot ignora înțepătura care apare de la refuzul său.
”Știu.” Spun.
”Harry! Tessa!” Anne ne strigă.
”Mulțumesc lui Dumnezeu!” Oftează și iese din cameră.
Ne petrecem restul Crăciunului, nasol, uitându-ne la televizor cu Anne. Am adormit pe canapea, iar Harry mă trezește scuturându-mă de umăr înainte să mă ia pe sus și să mă care până în cameră.
”Am setat alarma.” I-am spus înainte să-mi întorc fața în direcția opusă, la cel puțin doi metri departe de el, închizându-mi ochii din nou.
Îmi ignoră atitudinea și își înfășoară brațele în jurul taliei mele, trăgându-mă înspre pieptul său.
”Nu vei fi departe de mine. Niciodată.” Cred că l-am auzit spunând. Nu mă pot decide dacă ar trebui să mă simt amenințată sau în siguranță.
Când își pune buzele pe ceafa mea, mă decid și cred că ar trebui să mă simt în siguranță.
Ochii mă ustură din cauza lipsei de somn, atunci când alarma îmi sună la patru jumătate dimineața. L-am trezit pe Harry, dându-mă jos din pat ca să mă îmbrac.
”Ar trebui să stai acasă, o voi duce eu la aeroport.” Spune pe o voce groasă.
”Nu, pot merge. Sunt bine.” Spun.
”Iubire, tocmai ce ți-au îmbrăcat pantalonii și ți i-ai dat jos de două ori.” Râde.
”Oh.” Mă uit și observ că are dreptate. Intenționam să iau o pereche de blugi.
”Rămâi, mă voi întoarce repede.” M-a asigurat.
”Bine, îi voi spune la revedere mamei tale.”
”Îi poți spune mamă, știi doar.”
”Știu..”
”Atunci de ce n-o faci?”
”Pentru că mama mea consideră că e nerespectuos.” Am explicat și aprobă.
”Trebuie să plecăm curând, așa că du-te odată și spune-i la revedere.” Spune.
Ies din dormitor pentru a-i spune la revedere lui Anne. O cunosc doar de câteva zile, dar simt că o știu de mult mai mult timp.
”Îmi pare rău că săptămâna asta a fost așa, trebuia să fie mai bine.” Spune și mă trage într-o îmbrățișare.
”Oricum am fost în mijlocul unui dezastru, dar tu ai îmbunătățit totul.” I-am spus.
”Mă îndoiesc, dar mă bucur că am ajuns să te cunosc și nu pot decât să aștept următoarea voastră vizită. Să veniți în curând și pe la mine.” Când termină are lacrimi în ochi.
”O să mă asigur că o să venim cât mai curând.” I-am spus, nesigură dacă va fi adevărat.
Se uită în spatele meu, apoi înapoi către mine.
”Mi-a spus că mă iubește, știai? Mulțumită ție, totul doar mulțumită ție.. ”
”Serios?” Pieptul mi se ridică și-mi coboară, nu pot opri lacrimile ce încep să-mi curgă imediat pe obraji.
Harry a adus vorba de asta.
”Înseamnă foarte mult pentru mine auzindu-l spunând-o după atâta timp.” Plânge împreună cu mine.
”Ce dracu?” Harry se vaietă când o vede pe Anne și pe mine, plângând, îmbrățișate.
”Nimic, suntem femeii.” Anne spune, ștergându-și ochii și dându-se la o parte.
”Ne revedem curând.” Ea zâmbește și Harry își dă ochii peste cap luându-i pe sus bagajele și ducându-le la ușă.
”Du-te înapoi în pat, o să vin repede.” Spune și amândoi ies din apartament.
Mă duc înapoi în dormitor și încerc să adorm, dar somnul nu apare. Mă pot gândi doar la Harry spunându-i lui Anne că o iubește. Pare așa simplu, dar știu ce înseamnă cuvintele astea pentru el.
Harry's POV.
”Tocmai ți-ai ratat rândul.” Mama se plânge.
”Știu, sunt pe cale să mă întorc.” Încerc să nu fiu deranjat de faptul că pleacă și nu știu când o voi vedea din nou.
”Tessa nu știa că urmează să te muți înapoi acasă, nu-i așa?” Întreabă când ajungem la aeroport.
Așteptam să aducă vorba de asta după reacția Tessei de seara trecută.
”Nu, n-am vorbit despre asta.”
”Ai de gând să rămâi în America, așa-i?”
”Nici vorbă.” Am spus.
”Serios?” Observ îndoiala din vocea ei.
”Serios, doar ce-am spus asta..?” Începe să mă enerveze.
”Atunci va veni ea în Anglia? Mi-ar plăcea să vă am așa aproape.”
”Nu vrea să vină în Anglia, mamă.”
”Unul din voi trebuie să facă niște compromisuri, Harry.”
”Vorbim de viitor acum, cine știe ce se va întâmpla înainte de toate astea.” Am suspinat, parcând în aleea liberă, pornind căldura.
”Adică?”
”Adică poate nici nu vom fi împreună pe atunci.”
”Credeam că vrei să-ți petreci tot restul vieții cu ea? Nu crezi că vă potriviți?”
”Ba da. Dar nu știu dacă ea.. Nu contează. E o porcărie, nu mai vreau să vorbim despre rahatu' ăsta.” Am mârâit. Capul aproape-mi explodează, e mult prea devreme pentru o discuție ca asta, mai ales cu mama.
”Ea ce?”
”Nimic, la dracu'.” Mama se încruntă, iar eu oftez.
”În regulă, poate nu o să mă mai vrea atnci.” Mă uit pe fereastră.
”Te iubește, Harry.”
”Da acum.. dar asta nu înseamnă că mă va iubi mereu. Dacă toate astea sunt doar o etapă prin care trece? Se revoltă împotriva mamei ei.” Gândul ăsta mă bântuie de ceva vreme și se simte ca naiba s-o spun cu voce tare.
”Nu prea cred. E încă aici, după tot ce i-ai făcut. Nu aș fi rămas cu tine dacă aș fi fost în locul ei.”
”Mersi, mamă.” Chiar nu mă ajută. Conversațiile personale nu sunt punctele noastre forte.
”Doar spun. Dacă ar fi fost doar o etapă nu s-ar fi acomodat cu toate.. problemele tale. Trebuie să fii fericit. Nu mai pune la îndoială dragostea ei pentru tine.” Mama spune. Sună bine când o spune, dar nu-i așa ușor.
”Bine.” Am răspuns simplu. Nu vreau să mai spun nimic altceva.
Eu și Tessa suntem așa de diferiți. Avem doar câteva lucruri în comun. Da, acum totul e în regulă, dar pentru moment. Când a adus vorba despre viitor seara trecută, sincer m-am speriat ca naiba. Nu sunt sigur dacă pot să-i ofer un viitor, oricum nu cel pe care îl vrea ea. Nu vreau să mă căsătoresc, niciodată nu mi-am dorit asta și nici n-o să încep acum. Nu vreau copii, nici măcar nu-mi plac copiii. Nu vreau să locuiesc în America, vreau să mă întorc în Anglia. Problema e că... nu vreau să o pierd. Nu pot să o pierd, n-am nici o idee de ceea ce ar trebui să fac, la naiba!
”Trebuie să plec, sau voi pierde avionul. Promite-mi că vei face tot posibilul să o tratezi cum se cuvine. E fata cea potrivită” Mama spune și amândoi ieșim din mașină.
Am mers lângă ea, balansându-mă pe cizmele mele, înainte și-napoi.
”Te iubesc Harry.” Spune plângând, îmbrățișându-mă strâns.
”Eu... Și eu te iubesc, mamă.” Îi spun, îmbrățișând-o. Era aproape să mă corectez, vrând să înlocuiesc ”și eu-l”, dar asta e ceva special, doar pentru mine și Tessa.
”O să te sun când ajung.” Mi-a promis, iar eu i-am făcut cu mâna și intrând înapoi în mașină. Pieptul mi se simte de o sută de ori mai greu în timp ce conduc spre casă, gândinu-mă la ce fel de viitor i-aș putea oferi fetei pe care o iubesc.
_______________
Well, Lulu here. Sau Luana. Mă rog.. Sincer, voi ce credeți? Hessa forever sau doar pentru moment? :)
Chiar vreau să vă știu părerile. Kisses.x