”Cred că dormitorul e destul de curat.” Harry spune în timp ce pun pantofii în dulap.
”Dacă n-ai fi așa împrăștiat, n-aș fi curățat atât de mult.” Îmi ridic sprânceana.
”Sigur. Tot ai fi făcut curățenie.” Zâmbește și își pune mâinile pe mine.
”Ce ai spus despre plecarea înapoi în Anglia ... Vorbeai serios?” Întreb, iar el mă trage în poala sa.
”Da?” Răspunde ca și cum nu ar trebui să mă surprindă.
”Când aveai de gând să-mi spui?”
”Nu știu.. Nu cred că m-am gândit la asta.” Ridică din umeri.
”Bine.. Ție ți-au mai rămas doi ani de facultate, mie trei.”
”Ok?” E evident că nu înțelege ce vreau să spun.
”Deci, tu vei merge în Anglia iar eu voi rămâne aici? Apoi ce?”
”Chiar nu știu.. Nu m-am gândit la asta atât de mult.”
”Oh.” Bănuiesc că sunt singura care s-a gândit la viitorul nostru împreună.
”Vei veni cu mine.”
”Nu vreau să mă mut.”
”Niciodată?”
”Doar în Seattle, ăsta mi-e planul. Mereu mi-am dorit să locuiesc în Seattle.”
”Planurile se schimbă.”
”Nu și ale mele.”
”Atunci nu făceam parte din planurile tale tău.” Menționează.
”Știu.. Dar nu mă voi muta în Anglia.”
”Ba da, te vei muta.” Spune și mă ridic din poala lui.
”Nu, vorbesc serios. Nu mă voi muta în partea cealaltă a lumii. O să mă mut în Seattle. Nu voi sta tot restul vieții mele într-un loc unde nu am fost niciodată.”
”Ce viață? Oricum nu ai nimic și pe nimeni aici. Doar pe mine.”
”Mama e aici și.. Și Noah.”
”Noah?” Pufnește.
”Da.. Îmi e cel mai apropiat, în afară de mama.”
”Tu și cu mama ta nu vă înțelegeți și oricum, nu vei merge să-l vezi pe el.” Mă amenință. Aleg să nu mă cert cu el în legătură cu Noah.
”Asta nu înseamnă că mă voi muta.. Nu vreau să mă mut. De ce credeai că voi accepta să mă mut așa ușor?”
”Pentru că nu sunt american, nu voi locui aici pentru totdeauna.”
”Păi eu sunt și nu vreau să părăsesc locul ăsta fără motiv.”
”Fără motiv? Să fii alături de mine nu e un motiv?” Se ceartă cu mine, volumul vocii crescându-i.
”Ăsta nu-i un motiv ca să abandonez totul. Nu-mi place ca tu să crezi că mă voi muta când tu nici nu te gândești să rămâi aici.”
”Ai dreptate.”
”Mulțumesc!” Îmi trec degetele prin păr.
”Lasă-mă să termin.. Am spus că ai dreptate pentru că aveai dreptate când ai spus că nici măcar nu mă voi gândi să rămân aici.”
”Uau.” Cumva știam că, conversația asta o va lua pe altă cale. Știam că va încerca să decidă în locul meu, dar nu mai sunt aceeași fată de când m-a întâlnit.
”Chiar dacă voiam să mă mut cu tine, tot mai am un an până absolv.”
”Chiar vrei să discutăm despre asta acum? Ziua de azi a fost un rahat și nu vreau să mă cert cu tine.” Spune.
”Nu ne certăm, putem discuta și ca-ntre adulți.”
”Păi putem vorbi despre asta mâine, Iisuse nu e ca și cum am vorbi despre căsătorie.”
Sunt de acord cu el, dar nu pot ignora înțepătura care apare de la refuzul său.
”Știu.” Spun.
”Harry! Tessa!” Anne ne strigă.
”Mulțumesc lui Dumnezeu!” Oftează și iese din cameră.
Ne petrecem restul Crăciunului, nasol, uitându-ne la televizor cu Anne. Am adormit pe canapea, iar Harry mă trezește scuturându-mă de umăr înainte să mă ia pe sus și să mă care până în cameră.
”Am setat alarma.” I-am spus înainte să-mi întorc fața în direcția opusă, la cel puțin doi metri departe de el, închizându-mi ochii din nou.
Îmi ignoră atitudinea și își înfășoară brațele în jurul taliei mele, trăgându-mă înspre pieptul său.
”Nu vei fi departe de mine. Niciodată.” Cred că l-am auzit spunând. Nu mă pot decide dacă ar trebui să mă simt amenințată sau în siguranță.
Când își pune buzele pe ceafa mea, mă decid și cred că ar trebui să mă simt în siguranță.
Ochii mă ustură din cauza lipsei de somn, atunci când alarma îmi sună la patru jumătate dimineața. L-am trezit pe Harry, dându-mă jos din pat ca să mă îmbrac.
”Ar trebui să stai acasă, o voi duce eu la aeroport.” Spune pe o voce groasă.
”Nu, pot merge. Sunt bine.” Spun.
”Iubire, tocmai ce ți-au îmbrăcat pantalonii și ți i-ai dat jos de două ori.” Râde.
”Oh.” Mă uit și observ că are dreptate. Intenționam să iau o pereche de blugi.
”Rămâi, mă voi întoarce repede.” M-a asigurat.
”Bine, îi voi spune la revedere mamei tale.”
”Îi poți spune mamă, știi doar.”
”Știu..”
”Atunci de ce n-o faci?”
”Pentru că mama mea consideră că e nerespectuos.” Am explicat și aprobă.
”Trebuie să plecăm curând, așa că du-te odată și spune-i la revedere.” Spune.
Ies din dormitor pentru a-i spune la revedere lui Anne. O cunosc doar de câteva zile, dar simt că o știu de mult mai mult timp.
”Îmi pare rău că săptămâna asta a fost așa, trebuia să fie mai bine.” Spune și mă trage într-o îmbrățișare.
YOU ARE READING
After 2
FanfictionAceasta este partea a doua (continuarea) din After. Relația lui Harry și Tessa va fi testată în moduri la care ea nu s-a așteptat niciodată, dar el știa deja asta. Original author © imaginator1D.
