Capitolul 123.

11.5K 336 52
                                    

Am mers spre baie ca să îmi dau jos machiajul, și să-mi revin. Sunt mult mai calmă decât eram acum cincisprezece minute în urmă, și chiar mă bucur că m-am întors. În ciuda tuturor lucrurilor prin care eu și Harry am trecut, sunt bucuroasă să știu că încă am un loc unde pot sta cu el. El e singurul statornic din viața mea, îmi amintesc că mi-a spus asta odată. Mă întreb dacă vorbea serios. Chiar dacă nu o făcea, cred că acum crede asta. Îmi doresc doar să-mi spună mai mult ce simte. Văzându-l cum a plâns ieri, a fost cea mai mare emoție pe care am văzut-o la el încă din ziua în care l-am cunoscut, vreau doar să aud cuvintele din spatele lacrimilor.

Apa caldă spală toate întâmplările din dimineața asta. Nu sunt sigură de ce am fost atât de emoțională în legătură cu reîntoarcerea tatei când nici nu am știu că a plecat, dar cred că ăsta era doar un amestec de enervare pentru mama, neașteptata veste despre tata, și tot ce se întâmplă cu Harry m-a făcut să cedez. M-am întors în cameră ca să-l găsesc pe Harry așezându-mi bagajele pe jos.

”Am fost jos și ți-am luat lucrurile.” Mă informează.

”Mulțumesc, sper că nu vă deranjez.” I-am spus aplecându-mă ca să-mi iau niște pantaloni scurți și un tricou. Trebuie să ies din rochia asta.

”Te vreau aici, știi asta nu-i așa?” Mă informează.

Am dat din umeri, iar el se încruntă.

”Ar trebui să știi asta deja, Tess.”

”Știu... Doar că mama ta e aici și eu aduc toată drama asta și plâng.” Am explicat.

”Mama e bucuroasă că ești aici, la fel ca mine.”

Pieptul începe să mă înțepe, dar schimb subiectul.

”Ați planificat ceva pe azi?” L-am întrebat.

”Nu, cred că voia să meargă la mall sau ceva dar putem merge mâine.”

”Poți merge, mă pot distra și singură.” Nu vreau să își anuleze planurile cu mama lui, pentru că n-a văzut-o de un an și ceva.

”Nu, e în regulă. Nu trebuie să rămâi singură.”

”O să fiu bine.”

”Tessa, ce-am spus?” Mârâie, iar eu mă uit în sus la el.

Se pare că a uitat că nu mai decide totul în locul meu. Nimeni n-o face.

”Scuze... rămâi aici. O să mă duc la cumpărături cu ea.” Se corectează.

”Mult mai bine.” Am spus încercând să îmi ascund zâmbetul care lupta să apară.

Harry a fost așa de atent, atât de... speriat în ultimele zile așa că mă bucur să văd că încă e el însuși.

”Ai putea veni?” Se oferă.

”Vreau doar să stau în casă azi, a fost o zi lungă și e doar patru după-masa.”

”În regulă, o să văd dacă vrea să mergem acum ca să ai niște intimitate.”

”Mulțumesc.” Am spus mergând în dulap ca să-mi schimb hainele.

Doar când îmi ridic rochia peste cap se aud bătăi în ușă.

”Tess?”

”Da?” Am spus.

”Vei fi aici când ne vom întoarce, nu?” Întreabă.

”Da, nu e ca și cum am de mers altundeva.” Am zis.

”Okay, dacă ai nevoie de ceva sună-mă.” Spune, tristețea din vocea lui e evidentă.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum