Capitolul 143.

10K 285 42
                                    

Cobor de pe tejghea, văzând cum Liam intră pe ușă, urmat de Karen și Ken. Rămân șocată când îl văd pe Ken. O vânătaie de culoare mov se poate vedea clar pe obrazul său, iar pe buza inferioară are o tăietură adâncă. Îmi răsucesc mâinile, învârtind inima de pe brățara mea, între degete.

”Bună.” Spune Harry, privind faţa rănită a tatălui său.

”Locul tău e atât de minunat.” Karen zâmbeşte, toți stând lângă ușă nesiguri de ceea ce să facă.

”Intraţi. Poţi să pui astea lângă brad.” Îi spun lui Liam, gesticulând spre sac, apoi spre cadourile din braţele sale.

”Am adus și cadourile pe care le-ați lăsat la noi acasă.” Spune Ken.

Aerul este plin cu tensiune, nu o tensiune neaparat supărătoare, dar o tensiune incomodă.

”Mulțumesc.” Zâmbesc.

Liam merge spre bucătărie, urmat de Karen și Ken. Harry stă atât aproape de mine încât pot să-i simt nervii crescând.

”Cum v-a fost drumul?” Întreb, încercând să pornesc o conversaţie.

”Nu a fost prea rău, eu am condus.” Liam răspunde.

”Eşti încântat pentru că revii la școală? Mie mi-e dor de ore, să faci munca de domiciliu nu e tocmai la fel.„ Îi spun.

Uneori uit că încă sunt o studentă, asta până când îmi amintesc că am de scris un eseu de zece pagini și că nici nu am fost prezentă la ore toată săptămâna. Toată lumea își umple farfuria cu mâncare, parcă incomozi, presupun că doar eu și cu Liam vom vorbi azi.

”Da, foarte. Am fost foarte plictisit în vacanţa de iarnă. Deci, când va începe semestrul vei fi plecată în fiecare zi? Nu vreau să fiu singur la toate orele.”

”Nu, voi fi la Vance trei zile pe săptămână şi în campus în celelalte două zile. Abia aștept să fac opționalele.” Explic.

”Profesorul nostru de religie e cam tânăr, are doar douăzeci şi patru de ani, cred.”

”Serios? Cred că ea tocmai ce a terminat facultatea.” Spun.

”El.” Liam mă corectează.

”Oh.” Zâmbesc şi iau o muşcătură dintr-o roșie cherry din tava cu legume.

”Ce sunt opționalele?” Ken întreabă.

”Ei bine eu şi cu Liam am ales religia lumii, o oră de Literatură Americană, iar eu am mai ales şi yoga și Franceza.”

”Liam, tu nu vrei săfaci yoga?” Karen zâmbeşte, iar Liam dă din cap dezaprobator, zâmbind.

Simt cum Harry mă privește, iar eu mă întorc și mă uit urât la el. Nu-mi pot da seama ceea ce gândeşte dar nu pare fericit.

”Mâncarea este genială!” Karen mă complimentează.

”Nu eu am făcut-o, ci Harry.” Zâmbesc şi îi pun mâna pe coapsă.

”Da? Este delicoasă, Harry.” Karen zâmbeşte.

”Mersi.” Harry îmi spune încet. Îi oferă un zâmbet mic ca să treacă cu vederea de răspunsul său scurt.

Nimeni nu pare să ştie ce să spună, aşa că am lăsat farfuria în chiuvetă după care îi umplu paharul de vin, gol al lui Harry cu un ceai dulce.

”Mulțumesc.” O spune încet.

”Ar trebui să deschidem cadourile?” Întreabă Liam.

”Da.” Eu şi Karen spunem în acelaşi timp.

After 2Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum