Două luni mai târziu...
-Mamă, nu mi-e foame- am răspuns cu vocea răgușită mamei, zâmbindu-i dulce.
Ea a oftat și a lăsat tava cu micul dejun pe noptieră și s-a așezat pe pat punând o mână pe părul meu și mângâindu-l ușor.
-Dragă, trebuie să mănânci. Știu cât poate fi de greu pentru tine să stai departe de Arian, dar vei vedea că o să-l revezi în curând- a spus ea dulce.
Eu mi-am scuturat capul în timp ce lacrimile se întorceau în ochii mei și, strângând genunchii la piept, mi-am ascuns chipul sufocând suspinele.
Depărtarea de Arian mă omora în fiecare zi mai mult. În fiecare zi ne auzeam la telefon, dar îmi era dor de ochii săi, de parfumul său, de săruturile sale, de mângâierile sale, de buzele sale... Îmi era dor de el.
Mi-aș fi dorit mult să-l ream cu mine.
-Pregătește-te și coboară. Te duc într-un loc minunat- a șoptit mama pupându-mă ca apoi să iasă în liniște, închizând ușa în urma sa.
La urmă rezolvasem lucrurile cu mama. Am înțeles că ea comisese o greșeală, dar nu puteam să o învinovățesc pentru totdeauna și să continui s-o îndepărtez de mine nu era soluția corectă. Am fi pierdut doar mai mult timp pe care l-am putea folosi petrecându-l împreună.
Relația dintre noi era minunată și, cu toate astea, să o am pe mamă lângă mine mă făcea fericită.
Pe Zoe n-o mai auzisesem. Ea nu mă căutase, eu nu o căutasem, și poate că era mai bine așa.
Spre deosebire, prietenii mei din Londra îi auzeam în fiecare zi și încercam să par fericită, eșuând în mod mizerabil.
Oftând, m-am ridicat din pat târându-mă în baie.
După un duș rapid, m-am îmbrăcat cu un maieu și o pereche de pantaloni scurți. M-am pieptenat și m-am dat cu puțim mascara. Mi-am pictat buzele cu un ruj roșu aprins și, după ce m-am încălțat, am ieșit din camera mea, ajungând-o pe mama la parter.
-Hey, surioară. Cum ești?- m-am întrebat fratele meu, iar eu i-am zâmbit drept răspuns, pupându-l pe obraz.
-Merg mai departe- am spus la urmă, iar el a oftat încuvințând.
-Hai, să mergem- m-a chemat mama și, răbufnind, am încuvințat ieșind din vilă și intrând în mașină.
După puțin, fratele meu ni s-a alăturat și am pornit.
-Umde mergem?- am întrebat curioasă, mutându-mi privirea de la fereastră și privind-o suspectă pe mama.
-Pune asta pe ochi surioară. O sa vezi că-ți va plăcea- a răspuns Jake dându-mi o bucată de material, iar eu am mi-am dat ochii peste cap, dar, fără să mai obiectez, am ascultat mormăind.
După câteva minute mașina s-a oprit și, cu ajutorul fratelui meu, am coborât incepând să merg cu mâinile puse în fața mea.
-Stai liniștită, te țin eu- a șoptit Jake pumându-și mâinile pe umerii mei.
-Pot să știu și eu unde suntem?- mormăit iritată, dar n-a răspuns nimeni. Am răbufnit iritată și am deschis gura pentru a vorbi, dar fratele meu s-a oprit și mi-a dat jos materialul de pe ochi.
-Arian- am șoptit cu lacrimile la ochi, observând figura prietenului meu în fața mea. Nu se schimbase deloc... Era tot același și asta îmi dădea alinare.
-Bună, iubire- a răspuns el, iar eu am fugit spre el sărind în brațele sale și înfășurându-mi picioarele în jurul taliei sale.
-Mi-a fost dor de tine- am șoptit sprijinindu-mi fruntea de a sa și închizând ochii pentru a mă bucura de moment.
-Și mie mi-a fost dor de tine, iubire- a răspuns el strângându-mă mai tare la pieptul său.
-Te iubesc- am șoptit lipindu-mi buzele de ale sale.
Mii de fiori mi-au străbătut corpul și am zâmbit dându-mi seama că nimic nu se schimbase. Distanța făcuse ca dragostea noastră să crească. Depășisem obstacolul. Totul era la locul lui acum. Era de-ajuns să fim împreună.
Pentru că e așa... Dacă iubești cu adevărat, nimic nu poate despărți două persoane. Inimile lor se vor găsi, iar iubirea lor nu va avea niciodată sfârșit.
Dragi cititori, am ajuns la finalul acestei cărți minunate, care sper că v-a transmis ceva, așa cum mi-a transmis mie.
Cu greu mă despart de această carte și îmi vine să plâng la ideea că s-a terminat aventurile Isabellei, odată pentru totdeuna.
Vă mulțumim enorm, atât eu cât și amy_emy, care mi-a permis să traduc această carte minunată.
Dacă ați îndrăgit această carte, sper să faceți la fel cu următoarea mea traducere, de data aceasta cartea fiind scrisă de saradardikh. În câteva minute voi posta primul capitol al aceste cărți numite 'Săruturi în umbră', pe care o veți putea găși pe profilul meu.
Vă pupăm cu mare, mare drag și vă mulțumim pentru tot❤