Rebel || Romanian Translation

CAPITOLUL 121

-Deci mâine pleci?- l-am întrebat pe David, în timp ce sorbeam o cană de ciocolată caldă.
-Exact...- a răspuns el încuviințând distras.
Era într-un bar, la masă cu David, în timp ce afară ploaia cădea rapid, izbindu-se de asfaltul gri, în timp ce cerul era acoperit de nori întunecați.
-Tu când te întorci la Miami?- a întrebat după puțin David, ducându-și cana fierbinte de ciocolată la buze.
-Am vorbit ieri cu Jake: o să mă întorc cu o săptămână după sfârșitul școlii- am răspuns dând din umeri, în timp ce înăuntrul meu un bolovan îmi cădea pe piept. Am înghițit în sec, sorbind din nou din cana mea, ca apoi s-o las pe masă, jucându-mă neatentă cu ea.
-Nu te bucuri că te întorci?- a întrebat el, încruntându-se confuz.
-Sigur că mă bucur, doar că...- am început, dar m-am întrerupt, oftând.
-Lasă-mă să ghicesc... Arian- a replicat el, iar eu am zâmbit trist, încuviințând.
-Exact... Miami e prea departe de Londra. Mi-e teamă că el mă va abandona- am comentat mutând o șuviță rebelă de păr și strângând mai tare cana fierbinte care mi-a încâlzit mâinile.
-Arian te iubește. Nu te-ar lăsa niciodată- a spus David scuturându-și capul, iar eu m-am limitat să tac, terminându-mi ciocolata caldă.
-Știu- am spus în cele din urmă, fiind conștientă de faptul că Arian mă iubea cu adevărat și convingându-mă pe mine însămi că nu m-ar fi lăsat niciodată.
-Oricum, ai vorbit cu fratele meu?- am schimbat repede subiectul, zâmbindu-i lui David, care și-a trecut o mână prin păr, încalcindu-l ușor.
-Da. L-am sunat acum câteva zile- a răspuns David, terminându-și și el cana de ciocolată caldă și lăsând cana pe masă.
-Ați rezolvat?- am întrebat plină de speranță, iar el, observându-mi expresia, a chicotit ușor, încuviințând.
-Da... La început ne-am înjurat unul pe altul, dar am rezolvat- a anunțat, iar eu am zâmbit, cu adevărat ușurată și fericită.
Eram bucuroasă că Jake și David rezolvaseră... A lor era o relație frumoasă de prietenie. Nu era plăcut săi vezi certându-se, mai ales pentru că știam că nu încetaseră niciodată să țină unul la celălalt.
După ce am plătit, ne-am ridicat, ieșind din bar. Ploaia încetase să mai cadă, iar cerul se lumina, devenind de un albastru palid. Asfaltul sub picioarele noastre era mai închis decât de obicei, din cauza ploii.
-Cum ai reușit să-ți termini studiile la Londra?- l-am întrebat dintr-odată pe David, curioasă.
-Tata a vorbit cu directorul, iar profesorii îmi trimiteau temele prin poșta electronică. Eu le făceam și le trimiteam înapoi profesorilor. A fost foarte greu de convins, mai ales că din cauza celor prea multe zile de absență riscam să repet anul, dar la urmă, tata a reușit să convingă directorul- a răspuns David, iar eu am încuviințat.
-L-am urât mereu pe directorul acelei școli- am comentat făcând o expresie de dezaprobare, iar el a chicotit, încuviințând.
-Și eu- a spus.
Am continuat să vorbim până când am ajuns în fața internatului, unde câțiva elevi se pregăteau pentru antrenamentul zilnic de fotbal.
-Cred că data viitoare când ne vom vedea, va fi la Miami- a spus David zâmbind ușor, iar eu am răspuns la zâmbet, încuviințând.
-Cred și eu- am fost de-acord, iar după câteva minute de liniște, m-am lungit, înfășurându-mi brațele în jurul gâtului său.
-Ne vedem curând- am spus, în timp ce el răspundea la îmbrățișarea mea.
După ce m-am desprins, i-am zâmbit pentru ultima dată cu ochii umezi și m-am întors, îndreptându-mă spre interiorul institutului, ignorând țipetele profesorului care-mi spuneau să mă mișc.
Înainte să intru, m-am întors, văzând că David rămăsese pe loc, în fața porților, cu mâinile în buzunar, iar eu i-am adresat un zâmbet alături de un salut cu mâna, la care el a răspuns cu un zâmbet sincer.
Am intrat oftând, în timp ce mă îndreptam direct spre vestiarul fetelor, unde Denise mă aștepta.
-Mersi- i-am spus, în timp ce luam geamantanul pe care mi-l întindea și m-am schimbat repede.
-Suntem în întârziere?- mi-am întrebat prietena, în timp ce îmbrăcam o pereche de pantaloni scurți și în același timp încercam să încalț perechea de Nike albi și negri.
-Dacă te miști avem o șansă să ajungem la timp- a răspuns ea privind ceasul pe care-l purta la mână, ca apoi să și-l scoată și să și-l bage în geamantan.
Am încuviințat, terminând să mă pregătesc și am fugit pe hol, urmată de prietena mea, ieșind din nou din institut și alăturându-ne celorlalți elevi.
-Era și cazul- a spus profesorul, îmdreptându-și atenția asupra noatră, în timp ce eu îmi legam părul într-o coadă de cal.
Am dat din umeri, dându-i de înțeles că nu-mi păsa cine știe ce, și m-am dus spre Arian, Thomas și Caleb, împreună cu Denise.
Cum ne-am apropiat, privirile lor s-au ațintit asupra noastră, salutându-ne cu un gest din cap.
-Deci, copii, începeți încălzirea- a urlat profesorul, iar eu m-am pus lângă Arian, începând să alerg, în timp ce Denise, Thomas și Caleb au rămas să alerge în spatele nostru.
-De ce erai cu David?- a întrebat Arian pe un ton calm, după câteva clipe de liniște, iar eu mi-am îndreptat repede privirea spre el, observând mușchii încordați și maxilarul încleștat.
-Mâine se întoarce la Miami. Voiam să-l salut- am răspuns, iar el a încuviințat, relaxându-se puțin, iar eu mi-am mutat privirea de pe figura lui, ducând-o în fața mea.
-Mai e o săptămână până la vacanza de vară... Când pleci?- a întrebat Arian.
-Peste două săptămâni- am răspuns, încercând să mențin un ton al vocii calm, dar cu toate astea, Arian și-a dat seama de tristețea care se ascundea în spatele acelor cuvinte și s-a apropiat de mine, lăsându-mi un sărut pe buze, în timp ce ne opream pentru a face streching.
-Amintește-ți că te iubesc- a spus el, iat eu am zâmbit, încuviințând.
-Știu. Și eu te iubesc- am răspuns încuviințând, în timp ce mă așezam pe iarba umedă din cauza ploii care căzuse cu puțin timp în urmă, cu picioarele încrucișate.
Arian s-a așezat lângă mine, iar eu mi-am lăsat capul pe umărul său, închizând ochii.
-Înainte ca eu să mă întorc la Miami, tu trebuie îneaparat să mă înveți cum se fac cupcake-urile- i-am spus lui Arian dintr-odată, care a pufnit în râs.
-Doar dacă o să mai rămâi în lenjerie intimă- a replicat el.
-Așa poți să confunzi din nou zahărul cu sarea?- mi-am bătut joc de el, iar el a răbufnit apucându-mă de șold. Am tresărit chicotind, în timp ce o senzație de pace își făcea loc în mine.
-Nu e vina mea dacă ai un cur sexy- a replicat el, iar eu am răbufnit amuzată, dându-mi ochii peste cap.
-Îl iau ca pe un compliment- am răspuns.
-Întocmai, era- mi-a șoptit el, mușcându-mă de pielea subțire de sub ureche, iar eu am lăsat ca un oftat să-mi părăsească buzele, închizând ochii și relaxându-mă sub atingerea sa.
-Brown. Jonson. Ridicați-vă curul și conținuați antrenamentul. Nu e momentul potrivit pentru a vă odihni- a urlat profesorul, iar Arian a mârâit drept dezaprobare, în timp ce se desprindea, iar eu aruncam o serie de înjurături.
-Vom relua mai târziu, iubire- mi-a șoptit Arian, lăsându-mi un sărut pe gât, apoi s-a ridicat întinzându-mi mâna ca să mă ajute, zâmbind pervers. L-am apucat de mână ridicându-mă și ne-am îndreptat spre prietenii noștri care vorbeau între ei.